EternaMoldova

Acasă » Dixi » “Braul” de la Chisinau: uite rusul, nu e turcul…

“Braul” de la Chisinau: uite rusul, nu e turcul…

28-iunie-doliu

  “Una salus victis: nullam sperare salutem”

  (O singura salvare pentru cei invinsi: sa nu spere in nici o salvare)

Vergiliu, „Eneida”, II, 354.

Nu stiu cum mustrau, la un cuvant, pe cel neindemanatic in Valahia Minor. Idee nu am, de asemenea, despre cuvintele de dojana ale anticilor geto-daci, scapate la mana iute. Dar in sat Vanatori, Nisporeni, unde am vazut lumina zilei, am prins ca obicei de la batrani, vorba cu “turcul“.

Astfel, la o greseala ori neintelegere oarecare era de regula sa fi-i apostrofat sever – “mai turcule“. Te blagosloveau la tot pasul parintii, rudele, vecinii, da orisicine la o inconvenienta oarecare; ba si intre noi, copiii, ne batjocoream la cearta tot asa. Iar la o graba cam pripita, insotita mai ales de vreo peripetie, se obisnuia in popor a avertiza – “hai, ca nu dau turcii“. Cu toate ca se perindau timpurile “slavitei” Republici Sovietice Socialiste Moldovenesti (R.S.S.M.) si, prin urmare, umbra de osman – ma scuzati, nu zaream. Banuiesc, totusi, nu de flori de cuc a nascut intelepciunea batraneasca inflacaratele repere ca mijloc de expresie si comunicare. Ele au intrat in circuitul lexical, s-ar putea rezuma, proiectand tragismul evenimentelor parcurse de poporul roman in decursul a cateva secole de robie.

Privite cu aversiune si ingaduinta, replicile vizate se prezinta astazi profund demodate. Desi se intampla inca sa le mai aud, ele pastrandu-se in uzul contemporan al bastinasilor, trebuie sa recunoastem ca culpa vechiului suzeran s-a anihilat, cu timpul trecand la alt subiect. In aceasta legatura, este usor sa ne dam seama ca in constiinta noastra au prins radacina niste prejudecati. Intru deplina clarificare, principiul corectitudinei cere implicit constatarea a doi factori: la est de Prut padisahul nu vegheaza anturajul din 1812; la vest – de prin 1878. Rezulta – am in vedere ocara de prevenire, o abatere grozava de la normalitate; inertia face aluzii la persoana care demult si-a luat steagul si a plecat acasa. In locul osmanului, m-asi supara foc, cum asa, de ma confunda ghiaurii? Altul e acum asupritorul.

Generatia anului 2013 d.Cr. poate fi si nedumerita: cu ce-i de vina paganul? Ca ne-a subjugat candva, asta-i raspunsul. Patimile a circa 300 de ani sub ascultare otomana nevolnica explica pricina in toata plenitudinea sa. Din alta parte, pe langa impovararea cu nevoi, uite ca ni s-a imbogatit folclorul cu fel de fel de expresii: ”Fuge de parca dau turcii; Cum e turcul – si pistolul; Fumeaza ca turcul; Turcul plateste” etc; chiar si blanda papadie e numita pe alocuri “floarea-turcului.

Chestia e ca imprejur iscau si alti rapitori. In 1775 austriecii ne-au rupt bucata din Tara de Sus si imediat au “descoperit” ca locuiau acolo multime nemaivazuta de nemti – moldovenii se evaporasera. Apoi, prin mijlocirea pacatosului tratat din 16 / 28 mai 1812, Rusia autocrata ne-a sfasiat Tara – din ce ramasese, in doua. Tertipul politic a extins fraudulos numele litoralului basarabean pana la Hotin si Cernauti, in consecinta, interfluviul Nistru-Prut e anexat la lacomosul Imperiu. Fenomenul “Basarabia“ ne-a privat de Istorie, de Neam si de Nume. Iar cat de tampita nu ar fi interpretarea slavona (?) a provenientei noastre, trebuie sa recunoastem ca rusii au realizat cu succes obiectivul ruperii de vatra, semanand antipatie globala la notiunea de ”roman“ – dovada peremptorie ca ne cunosc istoria in detalii. Mai si urmarind a scapa de indigeni, au depasit angro tactica austro-ungara a recensamanturilor: s-a purces la o crunta deznationalizare si colonizare cu straini. De atunci Babilonul s-a mutat in Moldova orientala.

Roata vremii se intoarce cate odata la locul initial. In anul 1918 instinctul sangelui a facut ca strabuna Moldova sa-si revie. Cei doi copii rapiti – Bucovina si Basarabia, s-au intors acasa. Asemenea vremurilor legendare ale lui Stefan cel Mare si Sfant, Poarta Crestinatatii se ridica integra si disponibila de intregul sau potential.

Doar ca n-a fost sa fie pe mult timp. Maretia lui Dumnezeu, se stie, ne pune adesea la grele incercari. Linistea n-a durat decat 22 de anisori, sacrificiul suprem al populatiei – ignorat brutal si pus pe altarul jertfei. La 28 iunie 1940 intemperiile vremii s-au rostogolit repetat peste capul nostru, cotropitorul luandu-ne, pe langa Basarabia, nordul Bucovinei si Tinutul Herta. Tine deosebit sa mentionam ca avalansa barbarismului sovietic a devansat enorm atrocitatile tariste.

De data aceasta, culoarea rose in care a vopsit extremitatea bolsevica mentalitatea rusului, l-a facut mai prudent. Ca sa previna in viitor o eventuala licarire a reminiscentelor nationale, adica posibila reintregire a habitatului romanesc furat, l-a dispersat. In absenta oricaror temeiuri legale, la 4 noiembrie 1940, Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. acorda arbitrar Ucrainei vechea glie dacica din nordul Bucovinei, cu Tinutul Herta, nordul Basarabiei – orasul Hotin si tinutul omonim, o parte din Transnistria, precum si Basarabia istorica (Bugeacul). Argumentul “forte“: chipurile, cu mult inainte de facerea lumii pe aceste tinuturi locuiau… rutenii (?). False “vestigii enciclopedice“, impodobite cu secera si ciocan, “au relevat” instantaneu ca nu miroase a picior de moldovan pe-aci (aborigenul se afla “pe un picior de plai, pe o gura de rai“). Confuzul etnic isi schimba hainele: nemtimea locului – atat de „argumentata” candva, s-a prapastuit flagrant, din senin apar slavii. Farsa respectiva devine un perpetum memento al navalitorilor si demonstreaza vadita nedreptate, irationalul si lipsa de evlavie a dezmembrarii teritoriale. Ulterior, in pofida unor transante cutume, intrebarea cu Insula Serpilor si o parte a deltei Dunarii se rezolva iarasi in folosul celui puternic – Ucraina le acapara. In jurul Chisinaului ramane un petic de pamant, proclamat de int-rus, in bataie de joc, “libera” incarcerata R.S.S.M.

E mai mult decat semnificativ, in orice caz, ca aspiratia eliberarii de sub privatiunea Sublimei Porti cu ajutorul puternicului vecin de la rasarit – dupa cum era si de asteptat, a suferit un esec fatal. Oribila desfasurare a evenimentelor demonstreaza indubitabil ca de la 1812 incoace, intruchiparea raului pentru romani devine cuvantul “rus“. Nu in zadar, unul din filosofii timpului afirma in cunostinta de cauza: „Taranul roman nutreste pentru „muscal” (moscovit) numai ura” [1].

Din perspectiva veacurilor se observa decalajul categoric dintre subiectii nominalizati in citat si zicala anuntata la inceput. Cunoscutele imbinari comunicative, izvorate din invazia sultanului, s-au epuizat in timp si absolutamente nu corespund realitatii. Rationamente de ordinul logicii denota prezenta absurdului in uzanta lor curenta: totala necorespondenta intre adresat si autorul actiunii. Mesajul isi pierde discernamantul, mai bine zis, incurca sensul. Protuberantele “fratelui mai mare” directioneaza consistent fluxul apei in Dunai, creand mari turbulente hat departe de poalele Balcanilor. Din care motive, consultarea conceptului ideologic al inteleptei povete ”hai, ca nu dau turcii“, indica stringenta modificarii ei adecvate. Ba simpla norma a politetei cere ca la o eroare oarecare sa lasam necredinciosii in pace si, in dojana, atentionam vinovatul cu apelativul actualizat: “mai rusule“; la o peripetie neplacuta recurgem la sintagma: ”hai, ca nu dau rusii“.

Si daca… a fost sa moara “U.R.S.S.-ul“, ziua de 27 august 1991 n-a adus plugarilor bucuria si frumusetea renasterii. Mancurtii din pretinsa “Moldavie[2], in fapt, Republica Moldova, prefera artificiile propriei proslaviri, vanzandu-si neamul pe grosi arginti. Vezi bine, “teara” lor “Se invecineaza cu Romania la vest…”. Ori “dulcea Romanie” nu mai reprezinta azi Moldova? Sau Moldova nu e constituanta statului? Un tupeu rar intalnit, cand placerea se transforma in povara. Varf la toate, Patria-mama promulga, bine merci, blasfemia, localizand Moldova nu acolo unde a asezat-o Creatorul, ci la rasarit (!?) de Prut[3]. Ingroasa diabolic gluma dialogurile “oficiale” dintre Chisinau si Bucuresti, axate pe calificativul “vecin” (s-ar putea oare altfel?). Daca situatia n-ar fi cu adevarat paradoxala – ne facem de ras in fata tuturor (!), explicati-mi cum ar arata in fata satului unul / una, care, avand casa in gard cu parintii, ii striga nu cu numele de mama / tata, ci cu cel de “mai vecine“?

Incet-incet, se sadeste pretutindeni odioasa impresie ca spatiul dintre Prut si Nistru nu e al Moldovei. Escaladarea goala a prenumelui bicefal Basarabia / Moldova, garanteaza Chisinaului un plauzibil esec in ambele ipostaze, caci ce judecata poate aparea la analiza impertinentului rationament? Fiul risipitor isi asuma falimentul lamentabil: 1. Ratacit sufleteste, „boborul” din fantasmagorica republicuta de pe malul Bicului a luat-o razna, la negru, in strainatate; clandestin. 2. Pamanturile instrainate au ramas abandonate.

La examinarea sirului “coristilor” din Piata Marii Adunari Nationale, 9 mai 2013, dispare secretul cui apartine aranjamentul muzical durabil din atmosfera autohtonilor. Inrosit peste masura, Chisinaul joaca vartos “braul[4] dezmatului, nu hora Unirii. El fiind “statalistul” nr.1, nu sinchiseste a iesi cu jalba in protap (!?) fata de si mai “statalistele“ Pridnestrovcsaia Moldavscaia Respublica, Avtonom Territorial Bölümlüü Gagauz Yeri

Insasi rusul deschide ochii la sceptici – in anul 1812 el ne-a sechestrat, rupandu-ne din trupul Tarii. Evident, o jumatate nu are potenta de a simboliza integritatea si, spre a discerne justetea, se impune unica concluzie veridica: Chisinaul apartine Moldovei, dar nicidecum nu are capacitatea de a etala Moldova. Mai mult, cand a fost furata si botezata slavoneste „Bessarabia”, aceasta realmente includea Cernautii, Hotinul, Ismailul, Cetatea-Alba… Politicanismul modern “uita” lejer ca conturul Basarabiei depaseste angro marcajul “federatiei” de langa Anenii-Noi. Intrebati-l pe”eliberator“, de ce a fragmentat-o?

Sub impresia nemuritoarelor povesti cu imparatul rosu, ma tem ca doar eroul Fat-Frumos va restabili iremediabil Dreptatea pentru cei care au asezat balada “Miorita” in eternitate. Caci nu e bine sa plantezi in constiinta publica culpa referitor la existenta uneia ditamai „x -sprezecea nano-terisoricuta” rumaneasca. Cum nu e bine sa o faci pe-a mortului in papusoi cu “Maldova” de pe circumscriptia comunei Bacioi. De e sens in nedemna ocupatie, inseamna ca pana la Curtea Internationala de Justitie „e-o cale-atat de lunga”…

Impreuna cu oamenii de buna credinta, continui sa cred ca Moldova e Una. ( … )

 08 iunie 2013

Note:

[1] http://ro.wikipedia.org/wiki/Marxism „Aceasta fraza apare la inceputul manuscrisului B 91 al lui Karl Marx despre romani. Explicatia? Iat-o in citatul care vine in continuare: „La 7 mai 1828, 150.000 rusi se revarsa in Moldo-Valahia. In protestele sale din 1826, impotriva ocupatiei turcesti, Rusia se induiosa fata de nenorocirile tarii; acum rusii se dedau la groaznice excese. Niciodata – spune Saint Marc Girardin insusi (in ale sale Souvenirs des voyages) – n-a avut loc o mai inspaimantatoare distrugere de vieti. Un jaf enorm, hotii de ale ofiterilor, barbaria soldatului rus etc. (…) Ocupatia rusa avea sa se prelungeasca (avea sa dureze 10 ani), pana ce turcii vor fi platit 125 mil. despagubiri de razboi. (Tarul Nicolae voia chiar sa cumpere Principatele, pretuite la 36 mil.fr)”.

Este impresionant ca aceste lucruri sunt afisate chiar de catre cel care a scris si a publicat in 1848, impreuna cu Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist si ale carui sfaturi au fost pastrate cu sfintenie de catre comunistii de mai tarziu.”

[2] http://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Moldova: “Moldova, cu denumirea oficiala Republica Moldova este un stat localizat in sud-estul Europei. Se invecineaza cu Romania la vest si cu Ucraina la est.”

[3] Din sursa ocazionala Claudiu Giurcaneanu. Iuliana Musat. Gheorghe Ghica. Geografia Romaniei. Manual pentru clasa a VIII-a. Editura didactica si pedagogica, R.A. Bucuresti. 1993.“, selectam urmatoarele fragmente inspirate:

La pag.6 : “Lungimea totala a granitelor tarii noastre masoara 3.190,3 km.

a) Granita spre Moldova si Ucraina. Cu Moldova ne invecinam la rasarit, intre …”

– Retinem, Moldova (!?) e in afara hotarelor romane.  In acest caz, la 24 ianuarie 1859, Muntenia s-a unit cu… (?) – muma padurii. Nu se indica, asadar, granita artificiala cu statul Republica Moldova.

Pagina 66: “Riurile din partea de nord-est si est sint strinse de Siret si Prut. Dintre acestea, Prutul formeaza granita in partea de est a tarii noastre, iar Siretul curge prin mijlocul Moldovei.”

– Daca Siretul este un riu din interiorul tarii, respectiv, Moldova e in afara hoatrelor, atunci cate Moldove exista pe “globul Moldovei” (vorba unui tov.din Chisinau), domnilor autori de manuale?

[4] http://dexonline.ro/definitie/brau: – categorie de jocuri populare romanesti, raspandite pe ambele versante ale Carpatilor sudici si orientali precum si in Campia Dunarii. Sunt jocuri de barbati sau mixte, executate in formatie de semicerc sau linie, cu bratele pe umeri sau prinse in cingătoarea vecinului ori in lant incrucisat (in fata sau in spate).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: