EternaMoldova

Acasă » Dixi » Cuvinte despre Basarabia

Cuvinte despre Basarabia

Harta Guberniei Ţariste Basarabia, 1883, reconstituire

Harta Guberniei Tariste Basarabia, 1883, reconstituire

Frumos colorata harta a provinciei am decupat-o din articolul „Basarabia Mare (Basarabia Tarista, Bessarabia) (1812-1917) de pe adresa electronica: http://www.istoria.md. Harta pare destul de reusita, principalul insa e ca reda conturul in intregime al Basarabiei disputate, contur de care uita categoric adversarii „unionismului” romanesc, tot ei, partizani activi ai unirii cu orasul Oha, regiunea Sahalin (– aici se poate!). In fapt, „unirea” lor marcheaza doar Republica Moldova, adică 2/3 din fosta Basarabie, restul plaiului basarabean fiind deja „unit”.

Cat ne priveste, oarecare pretentii la harta nu declaram, dimpotriva, intuim s-o invocam la tot pasul. In contrast cu imaginea hartii, la capitolul redarii exacte a fenomenului, titlul articolului releva o ecuatie invers proportionala. Astfel, un interes deosebit prezinta indicatia cu referinta la pitoreasca inovatie „Basarabia Tarista”. Nedumerit, te-intrebi: exista oare o Basarabie Tarista? Ba si intrebarea fundamentala: pe care continent s-a oplosit aceasta teara?

Daca cumva ticluirea eronata face aluzie la Basarabia moldoveneasca, avem certitudinea ca autorul a procedat inconstient si iresponsabil sau, daca se dovedeste contrariul, cu rea vointa. Cum n-ar fi, consider ferm ca indiferent de facilitatea in aplicare sau spatiul atins in extindere, utilizarea sintagmei „Basarabia Tarista” e injusta si nu corespunde realitatii.

Argumente. Deși Tara s-a aflat sub suzeranitatea turcilor in jurul a 300 de ani, nimeni n- a riscat (si nu indrazneste!) s-o numeasca Moldova Otomana. Sau, intâmplator, Moldova… Craiului / Leseasca / Polona /, Maghiara / Ungara, Habsburgica / Austriaca, Tarista, Germana (nenorocul ne-a pascut din mai multe parti). Asemenea, Transilvania, supusa pe parcursul unui mileniu dominatiei maghiare, n-a dorit sa se prezinte la masa civilizației sub vre-un nume imprumutat „Transilvania Craiului / Regala / Maghiara / Ungara”. Cu similitudine, si alte tari, cotropite ocazional – spre nefericirea lor, nicidecum nu s-au autointitulat dupa eliberare conform atributelor cuceritorului. Ex.: la notorietatea de „Tarista”, în mod egal,  poate pretinde Polonia… Sub acelasi unghi, pe cat de logic suna formula „Rusia Kieveana”, pe atat de oribil se citeste titlul „Rusia Tataro-Mongola”.

Hai, ca mai sunt tari care au cunoscut jugul strain, dar iarăși: unde s-a vazut, unde s-a auzit de expresii, gen „India Regala / Monarhala / Britanica”? Sau „Finlanda Tarista”, aferim? Evident, îmbinarea de cuvinte „Basarabia Tarista” desemneaza, in primul rand, o aberatie stiintifica. Niciodata n-a existat (si nu exista!) o Basarabie în afara Tarii Moldovei. Dar ceea ce este si mai interesant, actuala Basarabie in cuprinsul statului moldovenesc nici macar n-a prezentat o unitate administrativa deosebita[1]. Traditional, Moldova se impartea in trei parti: 1) Tara de jos; 2) Tara de sus si 3) Basarabia – „a treia parte a Moldovei” (Dimitrie Cantemir). Ultima reprezenta zona limitrofa a partii de jos, aflata de un timp (1484) sub autoritatea Porții Otomane si cuprindea in intinsurile sale patru provincii: 1) Bugeacul si tinuturile 2) Cetatea Alba (Akkerman), 3) Chilia si 4) Ismail.

E probat istoricește că anexarea de către Rusia Țaristă în 1812  a teritoriului rupt din trupul Moldovei s-a făcut prin extinderea frauduloasă a toponimului Basarabia asupra ținuturilor dintre Dunăre și Hotin. Pre limba diplomației suna că n-au luat Moldova de Răsărit, ci Basarabia. Pe când la originuile sale, Basarabia realmente nu includea Hotinul, Cernăuții, ba nici la Chișinău sau Tighina nu ajungea; stătea cuminte la locul cuvenit, în sud-estul Moldovei, răcorindu-și picioarele în apele Mării. Odată cu venirea turcului asupra Moldovei, această bucată de pământ el o numește “Bugeac“. Iată că „ingeniosul” procedeu al rușilor cu denumirea inventată a dezbinat, de facto, Țara în două, controversata Basarabie cuprinzând după întindere tocmai o jumătate  din ea.

Paralela dintre culpa Rusiei Țariste cu cea  săvârșită de către Austria în 1775 e concludentă până la infinit – Țara a fost scindată în ambele cazuri sub voal identic. Regula de joc permite o mică paranteză: pentru a masca actul anexării în ochii europenilor, austriecii au denumit atunci întreg ținutul Cernăuți și cea mai mare parte din ținutul Sucevei – cu cetatea de scaun și mormintele voievozilor moldoveni, pe care le-au integrat în hotarele sale, după codrii deși de fag ce o împânzeau, Bucovina. La cheremul rușilor, s-a văzut, apare din neant Basarabia. Doamne, cum se potrivesc de bine în hoție „frații”.

Un manual semnat de istoricii Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu consacră evenimentului  următorul tablou exhaustiv „Basarabia – (ucraineană – Бесарабія, rusă- Бессарабия, bulgară – Бесарабия, turcă – Besarabya, germană – Bessarabien) este denumirea dată de Imperiul Rus în 1812 teritoriului voievodatului Moldovei dintre Prut și Nistru și anexat prin Tratatul de la București din 1812, odată cu raiaua Hotinului și cu Basarabia istorică (în limba turcă -Bugeac) cedate de Imperiul Otoman la încheierea războiului ruso-turc dintre 1806-1812. Faptul că a fost cedat Rusiei și o parte din teritoriul voievodatului, în ciuda tratatului moldo-otoman care garanta integritatea Moldovei, se datorează dibăciei negociatorului francez Gaspard Lois de Langeron care servea interesele țarului[2].

Câteva detalii concrete despre habitatul înglobat de Basarabia[3]: Suprafața Basarabiei este de 44.422 km², dintre care 33.843 km² aparțin Republicii Moldova, iar 10 579 km² aparțin (nelegitim, prin inerția imperială – n. n.) Ucrainei. Distanța de la punctul cel mai nordic la cel mai sudic este de 350 km, iar de la cel mai apusean la cel mai răsăitean este de 150 km. Punctele extreme sunt:

  • Nord: Măzăricea, pe Nistru
  • Sud: Ostrovul Limba, la ieșirea în mare a brațulu Chilia
  • Vest: Pârâul Răchița mare, care o desparte de Bucovina
  • Est: cordonul litoral de la Bugaz, la gura Nistrului.

Problema cea mare a „moldovenismului pur”, ce bântuie prin Chișinău, rezidă în adânca ilegalitate a statalității, importate arbitrar pe aceste tărâmuri, printre altele,  nu de Rusia Țaristă, ci de „eliberatorul” îmbrăcat în haine roșii. Cum a început epopeea?

  • 2 decembrie 1917 – pe teritoriul fostei gubernii tariste Basarabia, Sfatul Tarii din regiune proclama formarea Republicii Democratice Moldovenesti.  Preconizata inițial a fi, chiar de insasi blanzii moldoveni, parte a unei viitoare Rusii federale.
  • 24 ianuarie 1918 – Republica Democratica Moldoveneasca isi anunta independenta.
  • 27 martie / 9 aprilie 1918 – Sfatul Tarii, organul conducator al republicii, voteaza Unirea Republicii Democratice Moldovenesti cu Romania, rezervandu-si unele drepturi de interes local. Procedura a fost promulgata cu 86 voturi pentru, 3 impotriva si 36 abtineri. Prin Tratatul de la Paris (28 octombrie 1920), Franţa, Imperiul britanic, Italia si Japonia recunosc unirea Basarabiei cu Romania.
  • 10 decembrie 1918 – Sfatul Tarii voteaza unirea neconditionata cu Romania.

Se poate afirma ca elementele incipiente ale statalitătii in formare extrapoleaza, mai degraba, masurile exceptionale de contracarare a  haosului degajat de revolutia rusa. Pana aici evenimentele se desfasoara firesc, fara instigare din afara, directionate si hotarate de autoritatile reprezentative ale populatiei din regiune. Moldovenii emana lumina proprie si transformă raul Prut intr-o comoara, nu granita, anihiland grava nedreptate a imperialilor. N-a fost să fie insa, nu degeaba vecin ne este Marea Rusie, care totalmente ignora criteriile dreptului etnografic milenar si unitatea geografica a habitatului romanesc. La scurta vreme pentru basarabeni începe numaratoarea inversa.

  • 12 octombrie 1924 – Uniunea Sovietica creeaza tendentional în Podolia ucraineana o efemera Republica Autonoma Moldoveneasca, cap de pod artificial, proectie a viitoarei Romanii socialiste, dar si o tinta de lunga durata orientata inspre peninsula Balcanică.
  • 2 august 1940 –  depășind flagrant prerogativele sale constituționale și fără a consulta localnicii, Sovietul Suprem al U.R.S.S. adoptă “Legea U.R.S.S. cu privire la formarea R.S.S. Moldovenești unionale”, ce instituie  pe teritoriile românești, ocupate violent la 28 iunie 1940, statul de pe malurile Bâcului.
  • 4 noiembrie 1940 – Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. emite  “Decretul cu privire la stabilirea graniței între R.S.S. Ucraineană si R.S.S. Moldovenească” prin care, în lipsa oricăror temeiuri juridice reale, se produce trunchierea de neinvidiat a Basarabiei și a pretinsei R.A.S.S. Moldovenești (Transnistria). Practic, Basarabia e dezmembrată. Concomitent, se jongleză nejustificat cu nordul Bucovinei si Ținutul Herța.
  • 27 august 1991 – în urma distrămării rușinoase a U.R.S.S, fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească se declară independentă, sub numele de Republica Moldova.

În cunoștință de cauză, am evitat epizodul arhicunoscut al pactului criminal Ribbentrop-Molotov, rămas fără intervenția decisivă din partea “stătulețului” înfiripat de „tovarăși”, de parcă nici vânt rece nu ne-ar bate. Simpla lui denunţare demonstrează univoc față de cine, în primul rând, este atât de independentă actuala Republica Moldova.

În al doilea rând – ca să continuăm firul, amprenta lăsată de numele născocit creează, din start, aparența existenței paralele a două Basarabii: una, istorică –  a Moldovei, cealaltă, falsă -„Basarabia Țaristă”. În deplină concordanță cu noua „descoperire”, respectiv, pentru a păstra consecutivitatea, autorul trebuie acum să-și asume o nouă șmecherie și să modifice urgent legenda descălecatului Moldovei…  Iar plăsmuirea și recurgerea tot mai intensă în ultima vreme la această denaturare apar extrem de deplorabile sub aspect național, servind în calitate de excelentă mostră a sclaviei moderne. Ba mai mult, „nevinovata” minciună consolidează, într-un fel, raptul teritorial și seamănă mai degrabă cu elogierea dezbinării etnice. În genere, impresia generală ce rezultă la instrumentarea proaspetei scorniri, conduce indubitabil la ideea că Basarabia – înstrăinată silnic, constituie o unitate teritorială în afara Moldovei, separată de ea, ceea ce absolut nu corespunde noțiunii de Adevăr.

O ușoară escaladă în mrejele trecutului descoperă compilarea precedeului. Încă în 1945 savantul sovietic N.S.Derjavin scria în lucrarea „Istoria Bolgarii” : „Timp de decenii întregi, o rezistență deosebit de îndîrjită față de cuceritorii romani au opus dacii care ocupau teritoriul Transilvaniei, Valahiei, Moldovei și Basarabiei pînă la Marea Neagră și Nistru…”[4]

Atenție maxima, stimate cititorule. Ce fel de istorie redă cercetătorul, când vorbește despre Basarabia la egal cu cunoscutele subiecte ale dreptului internațional – Principatele Dunărene?  Oare să nu fi știut el că Basarabia (în mod similar, raionul Nisporeni sau satul Vânători…) este parte integrantă a vechii Moldove? Oare să nu fi știut el că Basarabia niciodată n-a avut  o individualitate politică pe arena mondială? Două sunt ipotezele ce varsă lumină asupra inexactității admise:  1. Aprioric excludem presupunerea că N.S.Derjavin nu cunoaștea faptele și realitățile ce țin de abecedarul istoriei spațiului carpatin. 2. Din care motive, înclinăm spre veridicitatea celei de-a  doua ipoteze: cunocând aceste fapte și realități, el a făcut, volens nolens, jocul revizioniștilor și le distorsionează deliberat. Cu toate avatarurile  marcate, falsa afirmație conduce și la o trista constatare: intotdeauna, orisicand si orisiunde, despre existenta entitatii Basarabia releva in unicitate doar sursele celui care a inventat-o si a acolitilor sai. Din alta parte, realizand teritoriul ce-l ocupau dacii, N.S.Derjavin dezminte involuntar doctrina  despre originea, chipurile, ne-romana, a unei jumatati din poporul moldovean.

Care a fost si care este intentia?

Devine clar ca  intriganta combinatie coincide cu – si exprima intru totul, scopul cotropitorului, imprastiind incertitudine in randul locuitorilor si anihiland idealul national al bastinasilor. Ori, macar un mizerabil contencios istoric (!) –teza, la care insista permanent acaparatorii, nu incadreaza furtul patrimoniului. Citandu-l pe Schopenhauer, Eminescu sustinea in context: „Dreptul poate fi suprimat prin forta, niciodata nimicit (blos unterdrusct me autghehoben) …”[5]. Prin urmare, conform tuturor legitatilor internationale promulgate de intreaga umanitate, Moldova e unica autoritate in drept sa-și revendice fragmentul amputat, deoarece Basarabia nu reprezinta altceva decat un vechi domeniu dacic / moldovenesc / romanesc. Paradoxal, dar insasi incorectitudinea sintagmei „Basarabia Tarista”  evidentiaza lejer raspunsul – pentru cei care se pun pe ganduri, la mult vehiculata intrebare: cui apartine Basarabia?

Raspuns: Basarabia – INTREAGA! apartine Moldovei!

Imperios necesara e constatarea – apartine Moldovei, ci nu „marelor” republicute; toate pe un cap – suverane, independente si, mai ales, indivizibile. In mod similar, nici urma a dreptului de posesie asupra Basarabiei nu revine unor parteneri iscati. De cate ori insa, tolerand imixtiunea celor puternici, noi pasim benevol pe cararea lunecoasa a instrainarii celor mostenite?

Cu ani inainte, gravitand in jurul teoriei de unitate a natiunii, marele N.Iorga staruia inflacarat: ”Nu state mici!”[6]. La care actiune si astazi masuri cardinale nu se cer, e indeajuns sa se termine bataia de joc (de-a independenta, ca forma si ca continut), animatorii careia tin cu tot dinadinsul sa consoleze cititorii cu conceptul ca Basarabia a fost, totuși, o anumita perioada sub regimul tarist.

Teorema cu apartenenta Basarabiei fiind de nivelul copiilor de la gradinita, e de mentionat ca prietenii ne-prieteni cunosc, probabil, prea bine  starea lucrurilor, doar ca, dupa cum se stie, interesul joaca fesul. Aici zace pricina, motivatia si e ascunsa sorgintea „moldovenismului”, ce provoaca atata amar de galagie in epoca contemporana. Mai rau de populatie.

Vae victis!

26 octombrie 2011


[1] A. Boldur. Istoria Basarabiei. Editura Victor Frunză. Bucureşti. 1992. Pag.417.
[2] Constantin C. Giurescu & Dinu C. Giurescu, Istoria românilor, p.501. Citat după sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Basarabia
[4] N.S.Derjavin, Istoria Bolgarii, vol.I, Moscova, 1945, p.60. Citat după culegerea de studii și articole „Jocul periculos al falsificării istoriei”. Editura Științifică și enciclopedică. București. 1986, p.8.
[5] M.Eminescu. Basarabia. Editura Mileniul Trei. 1990. Pag.58-59.
[6] Nicolae Iorga. În luptă cu absurdul revizionism maghiar. Editura Globus. București. 1991. Pag.211.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: