EternaMoldova

Acasă » Dixi » Cuvinte despre Basarabia

Cuvinte despre Basarabia

Harta Guberniei Ţariste Basarabia, 1883, reconstituire

Harta Guberniei Tariste Basarabia, 1883, reconstituire

Frumos colorata hartă a provinciei am decupat-o din articolul „Basarabia Mare (Basarabia Taristă , Bessarabia) (1812-1917)” de pe adresa electronică: http://www.istoria.md. Harta pare destul de reusită, principalul insă e că reda conturul veridic al Basarabiei despuiate, contur de care uită categoric adversarii „unionismului” romanesc, tot ei, partizani activi ai unirii cu orasul Oha, regiunea Sahalin (– aici se poate!). In fapt, „unirea” lor plasează strasnica pseudo-respublicuță pe 2/3 din fosta Basarabie, restul plaiului basarabean fiind deja „unit” la invadator.

Cat ne priveste, oarecare pretenții la hartă nu declarăm, dimpotrivă, intuim s-o invocăm la tot pasul. In contrast cu imaginea hărții, la capitolul redarii exacte a fenomenului, titlul articolului relevă o ecuație invers proporțională. Un interes deosebit, astfel, prezintă indicația cu referință la pitoreasca inovație „Basarabia Taristă”. Nedumerit, te-intrebi: există / a existat oare o Basarabie Taristă? Incă si intrebarea fundamentală: pe care continent s-a oplosit această țeară?

Dacă cumva ticluirea eronată face aluzie la interfluviul Nistru-Prut, avem certitudinea că autorul a procedat inconstient si iresponsabil sau, dacă se dovedeste contrariul, cu rea voință. Cum n-ar fi, consider ferm că indiferent de facilitatea in aplicare sau spațiul atins in extindere, utilizarea sintagmei „Basarabia Taristă” e injustă si nu corespunde criteriului stiințific – realmente, Basarabia e parte din patrimoniul moldovenesc.

Argumente. Deși Tara s-a aflat sub suzeranitatea turcilor in jurul a 300 de ani, nimeni n- a riscat (si nu indrazneste!) s-o numeasca Moldova Otomană. Sau, intâmplător, Moldova… Craiului / Lesească / Polonă / Maghiară / Ungară / Habsburgică / Austriacă / Taristă / Germană… (nenorocul ne-a pascut din mai multe parți). Asemenea, Transilvania, supusă pe parcursul unui mileniu dominației maghiare, n-a dorit sa se prezinte la masa civilizației sub vre-un nume imprumutat „Transilvania Craiului / Regală / Maghiară / Ungară”. Cu similitudine, si alte țări, cotropite ocazional – spre nefericirea lor, nicidecum nu s-au autointitulat dupa eliberare conform atributelor cuceritorului.

Aferim: la notorietatea de „Taristă” nu pretinde Polonia. Sau „Finlanda Taristă”? Sau cum ar suna sintagma – „Republica Federativă… Brazilia Portugheză.”? „Republica Argentina Spaniolă.”? Sub care steag ar incapea intreaga Africa? Sub acelasi unghi, pe cat de logic sună formula „Rusia Kieveană”, pe atat de oribil se lectureaza titlul „Rusia Tataro-Mongolă”. Hai, ca mai sunt țări ce-au cunoscut jugul străin, dar iarăși: unde s-a văzut, unde s-a auzit expresii, să zicem – „India Regală / Monarhală / Britanică”?

Evident, îmbinarea de cuvinte „Basarabia Tarista” desemneaza, in primul rand, o aberație stiințifică. Niciodată n-a existat (si nu există!) o entitate politică a Basarabiei în afara Tării Moldovei. Dar ceea ce este si mai interesant, actuala Basarabie in cuprinsul statului moldovenesc nici macar n-a prezentat o unitate administrativă deosebită[1]. Tradițional, Moldova se impărțea in trei părți: 1) Tara de jos; 2) Tara de sus si 3) Basarabia – „a treia parte a Moldovei” (Dimitrie Cantemir). Ultima reprezenta zona limitrofă a părții de jos, aflată de un timp sub autoritatea Porții Otomane (1484) si cuprindea in intinsurile sale patru provincii: 1) Bugeacul si ținuturile 2) Cetatea Albă (Akkerman), 3) Chilia si 4) Ismail.

E probat istoricește că anexarea de către Rusia Țaristă în 1812  a teritoriului rupt din trupul Moldovei s-a făcut prin extinderea frauduloasă a toponimului Basarabia asupra ținuturilor dintre Dunăre și Hotin. Pre limba hotului suna că n-a luat din Moldova, a luat adicătelea Basarabia. Apoi stai că la originuile sale Basarabia nu includea barem Hotinul, Cernăuții, ba nici la Chișinău sau Tighina nu ajungea; stătea cuminte în sudul Moldovei, răcorindu-și picioarele în apele Mării. Odată cu venirea turcului asupra Moldovei, această bucată de pământ el o numește “Bugeac“. Iată că „ingeniosul” procedeu al rușilor cu denumirea inventată a dezbinat, de facto, Țara în două, controversata Basarabie cuprinzând după întindere tocmai o jumătate  din ea.

Paralela dintre culpa Rusiei Țariste cu cea  săvârșită de către Austria în 1775 e concludentă până la infinit – în ambele cazuri Țara a fost scindată sub voal identic. Regula de joc permite o mică paranteză: pentru a masca actul anexării în ochii europenilor, austriecii au denumit întreg ținutul Cernăuți și cea mai mare parte din ținutul Sucevei – cu cetatea de scaun și mormintele voievozilor moldoveni pe care le-au integrat în hotarele sale, Bucovina – după codrii deși de fag ce o împânzeau. La cheremul rușilor, s-a văzut, din nimic apare  Basarabia. Doamne, cum  de bine se potrivesc escrocii.

Un manual semnat de istoricii Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu consacră evenimentului  următorul pasaj „Basarabia – (ucraineană – Бесарабія, rusă – Бессарабия, bulgară – Бесарабия, turcă – Besarabya, germană – Bessarabien) este denumirea dată de Imperiul Rus în 1812 teritoriului voievodatului Moldovei dintre Prut și Nistru și anexat prin Tratatul de la București din 1812, odată cu raiaua Hotinului și cu Basarabia istorică (în limba turcă – Bugeac) cedate de Imperiul Otoman la încheierea războiului ruso-turc dintre 1806-1812. Faptul că a fost cedat Rusiei și o parte din teritoriul voievodatului, în ciuda tratatului moldo-otoman care garanta integritatea Moldovei, se datorează dibăciei negociatorului francez Gaspard Lois de Langeron care servea interesele țarului[2].

Câteva detalii concrete despre habitatul înglobat de Basarabia[3]: Suprafața Basarabiei este de 44.422 km², dintre care 33.843 km² aparțin Republicii Moldova, iar 10 579 km² aparțin (nelegitim, prin inerția imperială – n. n.) Ucrainei. Distanța de la punctul cel mai nordic la cel mai sudic este de 350 km, iar de la cel mai apusean la cel mai răsăitean este de 150 km. Punctele extreme sunt:

  • Nord: Măzăricea, pe Nistru
  • Sud: Ostrovul Limba, la ieșirea în mare a brațulu Chilia
  • Vest: Pârâul Răchița mare, care o desparte de Bucovina
  • Est: cordonul litoral de la Bugaz, la gura Nistrului.

Problema cea mare a „moldovenismului pur”, ce bântuie prin Chișinău, rezidă în adânca ilegalitate a statalității, importate arbitrar pe aceste tărâmuri, printre altele,  nu de Rusia Țaristă, ci de „eliberatorul” îmbrăcat în haine roșii. Cum a început epopeea?

  • 2 decembrie 1917 – pe teritoriul fostei gubernii tariste Basarabia, Sfatul Tarii din regiune proclama formarea Republicii Democratice Moldovenesti.  Preconizata inițial a fi, chiar de insasi blanzii moldoveni, parte a unei viitoare Rusii federale.
  • 24 ianuarie 1918 – Republica Democratica Moldoveneasca isi anunta independenta.
  • 27 martie / 9 aprilie 1918 – Sfatul Tarii, organul conducator al republicii, voteaza Unirea Republicii Democratice Moldovenesti cu Romania, rezervandu-si unele drepturi de interes local. Procedura a fost promulgata cu 86 voturi pentru, 3 impotriva si 36 abtineri. Prin Tratatul de la Paris (28 octombrie 1920), Franţa, Imperiul britanic, Italia si Japonia recunosc unirea Basarabiei cu Romania.
  • 10 decembrie 1918 – Sfatul Tarii voteaza unirea neconditionata cu Romania.

Se poate afirma ca elementele incipiente ale statalitătii in formare extrapoleaza, mai degraba, masurile exceptionale de contracarare a  haosului degajat de revolutia rusa. Pana aici evenimentele se desfasoara firesc, fara instigare din afara, directionate si hotarate de autoritatile reprezentative ale populatiei din regiune. Moldovenii emana lumina proprie si transformă raul Prut intr-o comoara, nu granita, anihiland grava nedreptate a imperialilor. N-a fost să fie insa, nu degeaba vecin ne este Marea Rusie, care totalmente ignora criteriile dreptului etnografic milenar si unitatea geografica a habitatului romanesc. La scurta vreme pentru basarabeni începe numaratoarea inversa.

  • 12 octombrie 1924 – Uniunea Sovietica creeaza tendentional în Podolia ucraineana o efemera Republica Autonoma Moldoveneasca, cap de pod artificial, proectie a viitoarei Romanii socialiste, dar si o tinta de lunga durata orientata inspre peninsula Balcanică.
  • 2 august 1940 –  depășind flagrant prerogativele sale constituționale și fără a consulta localnicii, Sovietul Suprem al U.R.S.S. adoptă “Legea U.R.S.S. cu privire la formarea R.S.S. Moldovenești unionale”, ce instituie  pe teritoriile românești, ocupate violent la 28 iunie 1940, statul de pe malurile Bâcului.
  • 4 noiembrie 1940 – Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. emite  “Decretul cu privire la stabilirea graniței între R.S.S. Ucraineană si R.S.S. Moldovenească” prin care, în lipsa oricăror temeiuri juridice reale, se produce trunchierea de neinvidiat a Basarabiei și a pretinsei R.A.S.S. Moldovenești (Transnistria). Practic, Basarabia e dezmembrată. Concomitent, se jongleză nejustificat cu nordul Bucovinei si Ținutul Herța.
  • 27 august 1991 – în urma distrămării rușinoase a U.R.S.S, fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească se declară independentă, sub numele de Republica Moldova.

În cunoștință de cauză, am evitat epizodul arhicunoscut al pactului criminal Ribbentrop-Molotov, rămas fără intervenția decisivă din partea “stătulețului” înfiripat de „tovarăși”, de parcă nici vânt rece nu ne-ar bate. Simpla lui denunţare demonstrează univoc față de cine, în primul rând, este atât de independentă actuala Republica Moldova.

În al doilea – ca să continuăm firul, amprenta lăsată de numele născocit creează, din start, aparența existenței paralele a două Basarabii: una, istorică –  a Moldovei, cealaltă, falsă -„Basarabia Țaristă”. În deplină concordanță cu „novatia”, respectiv, pentru a păstra consecutivitatea, autorul trebuie acum să-și asume o nouă șmecherie și să modifice urgent legenda descălecatului Moldovei…  Iar plăsmuirea și recurgerea tot mai intensă în ultima vreme la această denaturare apar extrem de deplorabile sub aspect național, servind în calitate de excelentă mostră a sclaviei moderne. Ba mai mult, „nevinovata” minciună consolidează, într-un fel, raptul teritorial și seamănă mai degrabă cu elogierea dezbinării etnice. În genere, impresia generală ce rezultă la instrumentarea proaspetei scorniri, conduce indubitabil la ideea că Basarabia – înstrăinată silnic, constituie o unitate teritorială în afara Moldovei, separată de ea, ceea ce absolut nu corespunde noțiunii de Adevăr.

O ușoară escaladă în mrejele trecutului descoperă compilarea precedeului. Încă în 1945 savantul sovietic N.S.Derjavin scria în lucrarea „Istoria Bolgarii” : „Timp de decenii întregi, o rezistență deosebit de îndîrjită față de cuceritorii romani au opus dacii care ocupau teritoriul Transilvaniei, Valahiei, Moldovei și Basarabiei pînă la Marea Neagră și Nistru…”[4]

Fii atente, stimate cititorule. Ce fel de istorie redă cercetătorul, când vorbește despre Basarabia la egal cu cunoscutele subiecte ale dreptului internațional – Principatele Dunărene?  Oare să nu avut veste că Basarabia (în mod similar, raionul Nisporeni sau satul Vânători…) este parte integrantă a vechii Moldove? Oare să nu fi știut el că Basarabia niciodată n-a avut individualitate politică pe arena mondială? Două sunt ipotezele ce varsă lumină asupra inexactității admise: 1. Aprioric excludem presupunerea că N.S.Derjavin nu cunoaștea exigențile istoriei spațiului carpatin. 2. Din care motive, înclinăm spre veridicitatea celei de-a  doua ipoteze: cunocând abecedarul, el a făcut, volens nolens, jocul revizioniștilor și le distorsionează deliberat. Cu toate avatarurile  marcate, falsa afirmație conduce și la o trista constatare: intotdeauna, orisicand si orisiunde, despre existenta entitatii Basarabia releva in unicitate doar sursele celui care a inventat-o si a acolitilor sai. Din alta parte, angajand teritoriul ce-l ocupau dacii, N.S.Derjavin dezminte involuntar doctrina  despre originea, chipurile, ne-romana, a unei jumatati din poporul moldovean.

Care a fost si care este intentia?

Devine clar ca  intriganta combinatie coincide cu – si exprima intru totul, scopul cotropitorului, imprastiind incertitudine in randul locuitorilor si anihiland idealul national al bastinasilor. Ori, macar un mizerabil contencios istoric (!) –teza, la care insista permanent acaparatorii, nu incadreaza in tema furtul. Citandu-l pe Schopenhauer, Eminescu sustinea in context: „Dreptul poate fi suprimat prin forta, niciodata nimicit (blos unterdrusct me autghehoben) …”[5]. Prin urmare, conform tuturor legitatilor internationale promulgate de intreaga umanitate, Moldova e unica autoritate in drept sa-și revendice fragmentul amputat, deoarece Basarabia nu reprezinta altceva decat un vechi domeniu dacic / moldovenesc / romanesc. Paradoxal, dar insasi incorectitudinea sintagmei „Basarabia Tarista”  evidentiaza lejer raspunsul – pentru cei care se pun pe ganduri, la mult vehiculata intrebare: cui apartine Basarabia?

Raspuns: Basarabia – INTREAGA! apartine Moldovei!

Imperios necesara e constatarea – apartine Moldovei, ci nu „marelor” republicute; toate pe un cap – suverane, independente si, mai ales, indivizibile. In mod similar, nici urma a dreptului de posesie asupra Basarabiei nu revine unor parteneri iscati. De cate ori insa, tolerand imixtiunea celor puternici, noi pasim benevol pe cararea lunecoasa a instrainarii celor mostenite? Ca un blestem atarna deasupra indigenilor lipsa liderului, care sa ridice poporul sub flamura INTREGIRII divine.

Cu ani inainte, gravitand in jurul teoriei de unitate a natiunii, marele N.Iorga staruia inflacarat: ”Nu state mici!”[6]. La care actiune si astazi masuri cardinale nu se cer, e indeajuns sa se termine bataia de joc (de-a independenta, ca forma si ca continut), animatorii careia tin cu tot dinadinsul sa consoleze cititorii cu conceptul ca Basarabia a fost, totuși, o anumita perioada sub regimul tarist.

Teorema cu apartenenta Basarabiei fiind de nivelul copiilor de la gradinita, e de mentionat ca prietenii ne-prieteni cunosc, probabil, prea buna  stare a lucrurilor, doar ca, dupa cum se stie, interesul joaca fesul. Aici zace pricina, motivatia si e ascunsa sorgintea „moldovenismului”, ce provoaca atata amar de galagie in epoca contemporana. Mai rau de populatie.

Vae victis!

Nota:

26 octombrie 2011


[1] A. Boldur. Istoria Basarabiei. Editura Victor Frunză. Bucureşti. 1992. Pag.417.
[2] Constantin C. Giurescu & Dinu C. Giurescu, Istoria românilor, p.501. Citat după sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Basarabia
[4] N.S.Derjavin, Istoria Bolgarii, vol.I, Moscova, 1945, p.60. Citat după culegerea de studii și articole „Jocul periculos al falsificării istoriei”. Editura Științifică și enciclopedică. București. 1986, p.8.
[5] M.Eminescu. Basarabia. Editura Mileniul Trei. 1990. Pag.58-59.
[6] Nicolae Iorga. În luptă cu absurdul revizionism maghiar. Editura Globus. București. 1991. Pag.211.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: