EternaMoldova

Acasă » Dixi » Expunere asupra unor ipoteze ale managementului bisericesc în condiţiile crizei economice din Republica Moldova

Expunere asupra unor ipoteze ale managementului bisericesc în condiţiile crizei economice din Republica Moldova

 

Cea mai nepretentioasa sintetizare a activitatii prodigioase a elitism-ului politic autohton contemporan conduce la o concluzie inedita, ca acesta n-a reusit sa gaseasca pentru republica o iesire din criza economica mondiala, inclinand cu preferinta spre balacirea in noroiul principiilor si valorilor de ambitie. Lipsa de stabilitate a vietii interne ne indreptateste sa credem in veracitatea dureroasei presupuneri.

Cu atat mai enorma e bucuria si falnica mandria pentru biserica moldoveneasca, pentru eforturile barbatilor ei bisericesti, de a anihila amprentele crizei ce a cuprins Republica. Se vede ca purtarea de grija a treghilor din launtru ale Terii de catre Mitropolia Moldovei a luat blagoslovenie cereasca, sfarsind prin aleasa aratare a mantuirii oilor sale de criza. In plina evlavie si elan, sa luam aminte cu sarguinta la povatuirea cea pe din afara, bisericeasca. Judecati si Dstra, cat face numai titlul unui articol: „Un leu cheltuit de biserica duce la cresterea PIB al RM cu 10 lei” (Source:http://www.jurnal.md/ro/news/-un-leu-cheltuit-de-biserica-duce-la-cresterea-pib-al-rm-cu-10-lei-194625). Minune curata, cu argumente in scrisori osabite si cercetări pentru stiinta ale slugilor domnului, ce au desăvarsit calea salvarii nationale.

Spre marele regret, însă, minunea n-a finisat cu mult râvnita bunăstare: ori că păstorii au fost prea leneşi, ori că ea n-a fost percepută nici de turmă, nici de guvernanţi. Bineînţeles, în lumea modernă, super-civilizată, pasul decisiv revenea ultimilor, dar în străduinţa de a-şi arăta neasemuita credinţă, aceştea ratau adesea ocaziunea creştinească, ducând şi zi şi noapte povara celor pământeşti. Din care motive n-a fost găselniţa ortodoxă de bun augur. Astfel, rând pe rând s-au perindat Guvernele Tarlev, Greceanîi, cel al Alianţei pentru Integrarea Europeană, dar nici unul n-a priceput să valorifice ingeniosul mecanism. Pe de altă parte, la timpul său, Guvernul Tarlev a luptat straşnic cu sărăcia din republică: mai întâi a redus-o, iar apoi a și eradicat-o. Cu totul! Involuntar, orice suflare mărturiseşte: – de atunci nu mai există sărăcie în Republica Moldova. Per contrario, s-a început, conform Strategiilor respective, creşterea economică a Republicii Moldova. Undeva în hăul actelor administrative procesul a luat amploare, dezvoltându-se cu paşi rapizi şi cu mare succes pe vremea Guvernului Greceanîi; ba chiar şi pe vremea Guvernului Filat, până în ultima oră. Nu e exclus, că creşterea iconomică continuă şi acum, incognito, în afara vedeniilor noastre.

Destul de enigmatic suna, în acest context, lozinca pre-electorală, de până la 28 noiembrie 2010, a PLDM: Moldova fără sarăcie. Care sărăcie, dle? Amintim, personalizat, că în Republica Moldova sărăcia a fost iniţial r e d u s ă, iar apoi e r a d i c a t ă (completamente!) de către Guvernul Tarlev. Că n-o fi primit omul orden în zadar, iar Guvernul să facă, fără nici-un rost (?), atâta şi atâta risipă de bani ( – şi fără vreo responsabilitate oarecare – iartă-mă, Doamne!).

Constituie o realitate tristă, totuşi, faptul că în pre-electorale candidaţii în deputaţi condamnau, cu vehemenţă şi în unanimitate, sărăcia şi mizeria din ţară. De unde aceste principii şi valori naţionale – atât de cunoscute băştinaşilor, că doar n-or fi fost crescute într-un an de zile? De altfel, sărăcia şi mizeria în care a fost înclobată de către sovietici (= comunişti) populaţia Republicii Moldova, par a fi pentru noi un veşnic blestem. Adevărat se spune că necunoscute sunt căile Domnului, căci arătându-şi nemulţumirea, ba chiar simulând stângaci revolta faţă de sărăcia şi mizeria semănate de către P.C.U.S., unii din noi, totuna, au votat masiv comuniştii, de parcă aceştea ar fi îngeri cu albe aripioare.

Iar dacă cineva invocă laitmotivul crizei mondiale, chipurile, una singură ea e vinovată de prezenţa încă în Patrie a unor rămăşiţe – dar foarte mici şi foarte rare (!) – de sărăcie,  să nu-l credeţi. Un contraargument de forţă ni-l administrează comentariile tov.I.Dodon, tov.Z.Greceanîi şi altor tov., care cu tot devotamentul patriotic ce-i caracterizează n-au observat la vremea lor simptomele crizei în expresie molodovenească. Posibil, po nastoaşcemu, nu vedea criza nici tov.V.Voronin, Preşedinte pe atunci al RM; ba chiar întreg partidul nu o zărea.

Obiectivitatea cere să consultăm o probă documentară a bunelor intenţii ale guvernanţilor. Aşa s-a întâmplat că trebuia urgent – dar trebuia (!), în plină criză, de r e c o n s t r u i t Vila nr.12 din complexul sanatorial Holercani. Într-adevăr, de ce nu? Ce ne pasă nouă de criza mondială? Pentru noi mai presus de orice e poporul. Nu de alta, dar unde aveau să se odihnească în viitorul apropiat moş Opincă cu mătuşa Catinca şi altă prostime? Răspunsul are o adresă concretă – prostimea se va relaxă la vila noastră (!) nr.12 din Holercani. Acestea fiind judecăţile, urmează raţionamentul: – într-o formă delicată (a se consulta obligatoriu unul din numerele MO/februarie, 2009), se alocă imediat banii publici necesari (o să vedeţi, suma e destul de modestă (!). Har, vouă, slugi demne ale acestui popor osândit.

Să ne bucurăm împreună: biserica a găsit ieşirea din criză, demonstrând-o tuturor. Scopul scontat – creşterea Produsului Intern Brut (PIB) al Republicii Moldova în conformitate cu legităţile proporţiei: cheltuie un leu biserica – creşte PIB-ul republicii cu zece. Mişcările se ţin lanţ şi dacă există vre-un risc, acesta exprimă probabilitatea reiterării cazului cu şoseaua de la Palanca: dai 7 km teritoriu – primeşti… cum va fi voia Domnului, adică o nimica. Se vede că tocmai pentru a deschide ochii guvernanţilor a insistat biserica cu alte şi alte originalităţi (articole), cum ar fi: “Mitropolia Moldovei se imprieteneste cu Plahotniuc” // Source: http://www.jurnal.md/ro/news/mitropolia-moldovei-se-împrieteneşte-cu-Plahotniuc-foto-193075/; “ÎPS Vladimir declară război porumbeilor” // Source: http://www.jurnal.md/ro/news/ips-vladimir-declara-razboi-porumbeilor-194491; “Mitropolia Moldovei: Biserica decide când să se implice în politică.” Source: http://www.jurnal.md/ro/news/mitropolia-moldovei-biserica-decide-cand-sa-se-implice-in-politica-188196/.

La fiecare din titlurile afişate s-ar putea de scris memorii. Lansăm o tangentă, doar, vizavi de implicarea bisericii în politică. Avem certitudinea că ceasul mişcării “Ravnopravie” a trecut, la schimb venind Mitropolia. Aievea, reprezentantul mişcării tov.V.Climenco îndeplinea cu mare rigoare rolul de străger al libertăţii, suveranităţii, indivibilităţii, statalităţii etc. etc. a Republicii Moldova. Numai şi numai datorită lui n-a cucerit România Republica Moldova (în bolnava lui imaginaţie).

Că tov.Climenco suferă de o gravă xenofobie orientată ne-o dovedeşte contrariul acţiunilor sale: iară venind de la Moscu vechilul Narîşchin, a uitat Climenco să protesteze vehement în faţa kapukehaiei rosiene; asemenea, n-a fluturat Climenco sângeacul războiului civil cu ruşii, cum o făcea – nepedepsit de Dumnezeu, ameninţând deschis că unirea moldovenilor cu moldovenii este un casus belli pentru partizanii lui. Tot aşa, deosebirile acute dintre filologia moldovenească şi cea română, pe toate le cunoaşte integral domnia sa. Nici Academia de Ştiinţe a Moldovei (republicii, să ne iertaţi!) nu e autoritatea definitorie în domeniu; contează ceea ce vrea şi ceea ce crede fil-ologul tov.Climenco – ăsta ieaşte adevărul curat. Rămâne doar de regretat, cât au pierdut… papuaşii, să zicem, ne-având în municipalitate pe un partizan ca Climenco: îi învăţa de originea lor, pre limba ce o vorovesc, ba şi o pereche de cizme mai câştigau, avansând considerabil în cultură; de la grupa mică în grădiniţe învăţau iute a vorbi o limbă normală şi istoria o studiau, pe cea adevărată, nu a papuaşilor.

Simultan, nu lumină, ci încurcătură mare la electorale au semănat în rândurile creştinilor moldoveni tov.V.Pasat şi Partidul Umanist, chemând – a câta oară? la supuşenie sobornicească sub biserica rusească. Este incontestabil faptul că biserica moldovenească întru totul reprezintă o emanaţie a bisericii răsăritene, influenţa slavonă fiind vizibilă la tot pasul – în raporturile cu autorităţile statului, în domeniul culturii… Doar că în tratarea chestiunilor de dreptate socială s-a dovedit a fi biserica română mai sensibilă decât cea răsăriteană, ignorând propovăduirea supuşeniei oarbe faţă de robire şi a renunţării la luptă. Marele savant Dl N. Iorga sublinia diferenţa: “…pentru noi ideea creştină a însemnat: răscoală, războiu, recucerire, căpătare înapoi a celor  pierdute;…” (Istoria Basarabiei. Alexandru V. Boldur. Editura Victor Frunză. Bucureşti. Ediţia a II-a. 1992. Pag. 230). Tocmai la acest capitol a uitat V.Pasat că turma molovenească face parte dintr-un stat independent, indivizibil şi a.m.d., unde d-sa a fost chiar miniştru, iar tov.Voronin şi alţi tov. avertizau în permanenţă cu privire la păstrarea statalităţii.

A teperi, revenons a nos moutons. Să admitem, eventual, că creşterea PIB al Republicii Moldova etalează o ieşire din criză. Aceasta înseamnă că guvernanţii noştri ar trebui să amplifice instantaneu efortul prin direcţionarea fărâmiturilor bugetare publice la biserică, care, după cum s-a spus, cheltuie un leu – creşte PIB-ul. Cheltuie zece – creşte… ceva acolo. În aşa mod, creşterea economică a Republicii Moldova continuă vertiginos; înfloreşte respublica… ca şi în amărâtul trecut socialist, după care, purtând antereul cârpit al mizeriei moştenite, tângesc la noi atâtea şi atâtea suflete rătăcite. Să ne bucurăm, deci, cu toţii, iară pentru deplină întărire să ne rugăm împreună. Cu ruga mea.

Către Mitropolitul Chişinăului şi al ÎNTREGII Moldove!

Rugă.

Părinte. Prostimea din imperiul moldav s-a săturat de aşteptat când ai să porneşti campania de întregire a Moldovei, după cum ai declarat creştineşte, la început de funcţie, prin aleasa-ţi titulatură. Ba chiar unii din noi ne-am încurajat şi mai mult să perseverăm în ideea Unirii Naţiunii, legând vagi speranţe de obligaţiunea afişată în titlul Mitropoliei, căci titulatura sună frumos, chiar mioritic şi reprezintă o clauză sfântă pentru poporul moldovenesc, ruinat şi dezbinat de la 1812 încoace. Concomitent, urma să fie revendicat actul din 28 iunie 1940 de evacuare silită, sub ameninţare, a Basarabiei şi nordului Bucovinei, căci redeschiderea proceselor istorice, actualizate prin mişcarea de eliberare naţională, devenise inevitabilă.

În lumina ultimelor evenimente desfăşurate sub ochii generaţiei contemporane, părea că momentul – momentul divin – se ivise acum şi Unirea Naţiunii Moldoveneşti ar fi putut curma cursul hain al istoriei sale. Nici pe departe, însă, ideea naţională nu corespunde realităţilor demonstrate de dstră şi Mitropolie, fapt ce se vede cale de o poştă. Testamentul Marelui Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt de a sta strajă la hotare este perimat, de rând cu alţii, şi de către Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove, care n-a făcut un pas spre unificarea Naţiei şi a Ţării. Și dacă slăvitul Domn socotea Chilia și Cetatea-Albă ca fiind “Moldova toată”, străduind prin lupte inegale a le recuceri de la turci, iată că dumneata aduci hotarul Țării sub Chișinău.

Argumentele sunt arhi-cunoscute, dar toţi şi toate o fac pe-a ne-znaiului. Deşi Pactul tov.Ribbentrop-Molotov e blamat de către societatea umană, consecinţele punctului 3 al Protocolului adiţional secret pentru noi n-au fost lichidate; pentru noi calvarul continuă – până când? În plus: – nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa – sunt furate. Bugeacul – e furat. Insula Şerpilor și o parte din delta Dunării – sunt furate. Acuma pleacă Transnistria. Găgăuzii şantajează – nu spre mândria lor, ci cu promovarea unei limbi străine (!?). La timpul său, partea istorică a Moldovei a îndrăznit să formeze statul român, fără a cere permisiunea partidului nostru rodnoi. Prin urmare, în denumirea Mitropoliei persistă o totală iresponsabilitate şi curat fariseism. Şi atunci, de ce un fals vădit – ÎNTREAGA Moldovă – e indicat în signatura Mitropoliei?

Par exemple, un raport direct proporţional între denumire şi scara întinderii teritoriale a competenţei e indicat într-un act din februarie 1769, în care ierarhul eparhiei Proilaviei (sau a Proilavului, numele grecizat al Brăilei) poartă titlul de mitropolit al Proilaviei, al Tomarovei (adică al Renilor: e cea de-a doua numire a localităţii), al Hotinului, al întregului ţărm al Dunării şi al Nistrului şi al întregii Ucraine a hanului (până dincolo de Bug). Istoricul Constantin C. Giurescu confirmă în detalii o concordanţă a timpului: “Iar la 4 iulie 1772 el îşi spune mitropolit al Proilavului, al Tomarovei, al întregului ţărm al Dunării, al întregii Basarabii (în sensul vechi al termenului, corespunzând aproximativ cu Bugeacul!) şi al Ucrainei.” (Istoria românilor. Vol.III. B., Editura ALL. 2010. Pag.78).

Se spune că la început a fost Cuvântul… Părinte, de ce promovați în Basarabia un nationalism primitiv (= comunism, fascism) prin amplasarea în prim plan la pagina electronică ”mitropolia.md” – ”alegerea limbei de conversație” a simbolului unei limbi străine, ci nu celui limbii Întregii Moldove? Nu înseamnă asta, Doamne, o lipsă elementară de stimă și respect față de Întreaga națiune?

V nature, poate modificăm titlul, după cum urmează: Mitropolitul Chişinăului şi al raionului Nisporeni (cu excepţia sat Vânători, care ar fi bine să treacă la stil nou, de rând cu toată lumea.). De fapt, mitropolitul nu e adecvat, din care motive noua denumire nu se acceptă.

O şansă, dar în absenţa Înalt Preasfinţiei Tale, ar fi numele: Mitropolit al Întregii Antarctide, al Întregii Valea Nârnovei, a O bucată din Pădurea Leului, a Întregii mahalale Poarta Ţărnii (s.Vânători, Nisporeni) şi a ceea ce a mai lăsat “eliberatorul” neatins din sireaca Basarabie.

Încă o soluţie rezultă explicit din următoarele două opţiuni.

Prima: – schimbarea necondiţionată şi de urgenţă a denumirii Mitropoliei, spre exemplu: Mitropolia Chişinăului, a Basarabiei şi a ÎNTREGII Malorossii. Obiectiv – întregirea Basarabiei.

A doua: unirea Basarabiei cu Moldova istorică. Căci spune Domnul: Iată, ei sunt un singur popor şi toţi au aceeaşi limbă… (Fac.11.6).

Părinte, sfinţia ta.

Lasă porumbeii toţi

În grija Primarului

Şi întoarce de la hoţi

Glia Basarabiei.

2011-01-09

Anunțuri

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: