EternaMoldova

Acasă » Dixi » In cautarea poreclei moldovenilor din Basarabia centrala

In cautarea poreclei moldovenilor din Basarabia centrala

 

A devenit o traditie in popor ca unele lucruri sau persoane sa fie denumite anapoda, cu porecla. La tot neamul romanesc fenomenul nu mai trece. Nebunia s-a inradacinat pretutindeni, destul de adanc – in localitatile rurale. Adesea un nume oarecare nu spune nimic, supranumele explica totul. La noi, prin satele din centrul Basarabiei, mai repede gasesti persoana numind-o, frumos, dupa porecla. Astfel, de-alde Gheorghe Macovei se intampla cate doi, trei in sat (dupa caz, si mai multi). Care-o fi cel cautat? Dificila situatie. Daca-ai spus, insa, Ghita a lui Cleampa, il gasesti imediat; poftim – asta-i Ghita a lui Sava lui Alexei Macovei, mahalaua din vale. Iata ca devenind porecla tot mai puternica  in traditia populara, nu se mai cauta sub ea numele cel adevarat.

In viata cea de toate zilele poreclitura prevaleaza greu numele sau codul personal din buletinul de identitate. Asemenea umbrei, ea te insoteste pana la moarte. Mai degraba, lipsa poreclei provoaca o alarma serioasa – inseamna ca ceva nu-i in regula. Si de-o fi numai asta, mai treaca – mearga. Principalul e ca habar nu ai cine, cand si de ce ti-o lipeste. Domnul Moldovei Stefan al V-lea (1538 – 1540, fiu natural al lui Stefan cel Mare si Sfant), si-a primit porecla, spre exemplu, datorita unei pustiitoare invazii a lacustelor: ”…in zilele acestui Stefan-voda, fost-au foamete mare si in tara Moldovei si la unguri, ca au venit lacuste multe, de au mincat toata roada, pentru aceia l-au poreclit de i-au zis Lacusta-voda.”[1]

O situaţie aparte, cand se acopera chiar numele Tarii (nu ne incumetam a zice porecla), intalnim la Marele Basarab, dupa al carui nume personal s-a denumit uneori Tara Romaneasca. “Termenul Basarabia s-a pastrat totusi, dar in legatura numai cu posesiunea de la nordul Deltei, castigata asupra tatarilor, cu Bugeacul de mai tarziu. De la aceasta a fost extinsa apoi in mod abuziv in 1812 de catre rusi asupra intregului tinut dintre Nistru si Prut.[2] Deopotriva, “Dupa Bogdan, descalecatorul si dobanditorul neatarnarii Moldovei, tara aceasta fu numita, mai ales de catre Turci, BogdaniaAcestia aveau obiceiul de a boteza tarile dupa numele celor ce domniau intr’insele…” sublinieaza domnul profesor Ion Nestor[3].

Este demn de amintit, sub acelasi unghi, dezbaterea vizavi de personalitatea enigmatecului “Negru-Voda” al Tarii Romanesti: “Cat priveste pe Radu Negru, rezultat totusi dintr-o confuzie cu Radu I, el “a fost fabricat, pentru ca nu exista nici o urma documentara si nu putea sa existe, despre Negru-Voda al traditiei, deoarece “Negru-Voda” nu era decat o porecla.[4] In context, savantul Neagu Djuvara se da cu parerea: ”Ma intreb, in fine, daca poreclei „Negru-Voda” date de traditie „dascalecatorului”, adica intemeietorului, porecla pentru care s-au cautat tot felul de explicatii, dintre care unele chiar nastrusnice, nu trebuie sa i se pastreze explicatia pe care o mai avea trei sute de ani mai tarziu, cand a fost culeasa de un celebru oaspete oriental in tara noastra, Paul de Alep: i s-ar fi zis Negru-Voda pentru ca era negricios la fata! Or, un cuman era desigur negricios in ochii cnejilor nopstri slavo-romani. De altfel, cateva decenii mai tarziu, moldoveanul Miron Costin ne da aceeasi explicatie!” [5]

Din fericire nu porecla personala face obiectul prezentei expuneri, aceasta constituind o sarcina arhicomplexa. Simultan, depasim in treacat scrierea eronata de catre „specialistii” nepoftiti a datelor personale ale bastinasilor in acte. Desi haz se face si aici, tragicomica circumstanta nu subscrie la porecla. Esentiala e veselia garantata, din domeniul irealului, sa vezi si sa nu crezi – imensul habitat isi asteapta autorul. Profitand de ocazie, dezvalui o taina personala: numele meu, Dascalu, in diferite acte are diverse interpretari. Certificatul de nastere ma atesta ca Daschelu (Даскелу). Tata e notificat in metrica – Dascal, la casatorie – Dascalo, a murit – Dascalu. Io, cine sunt si cum ma cheama? Al naibii ”gramatici” ne-au pripasit – de la ras pana la plans.

Trecem cu vederea si peste ”re-botezarea” localitatilor, strazilor noastre, o teza deosebit de sensibila, prin mijlocirea careia ne silesc a uita stramosii. Pe indicatoare – nume „ridicate” din tarana basaraba: Suvorov, Kutuzov, Dzerjinskii, Kalinin, Lenin.. – putinii turisti intamplati prin Chisinau nu rateaza ocazia sa viziteze monumentul slavitului ”voloh” (Vladimir Ilici stia destul de bine sorgintea nativilor basarabeni). Denumiri „autentice” releva invazia romanismului in Maldavia – Ciapaievca, Iubileinîi, Iujnoe, Krasnoarmeisk, Komsomoliskaia, Octiabri, Pervomaisk… Intrebat din ce sat e, un baietel de vreo 5-6 ani raspunde mandru – din Arafet (sat Rassvet, raion Straseni). Apoi, o ulita din urbea Baltiului nu se numeste a Libertatii, ci “maldavineste”  ii zice – Svobodi. Hai, ca nu se poate mai bine: “svoboda” lor intuneca angro Libertatea piciorului de plai.

In plus, facem o ma-a-a-a-a-a-re exceptie de la brutalitatile aduse ditamai moldovenilor, per ansamblu. Mai ales, de cele scoase din cizma muscaleasca, cu care fost-au basarabenii incaltati (expresia nu-mi apartine, este a „fratilor”) in indepartatul leat 1812. Cu atat mai mult ca mojicia de strada etaleaza, sub aspect etic, o ofensa ordinara, cunoscuta, fara indoiala, multora. Doar una – doua particularitati redam din perlele aruncate usor, ca frunzele in zbor, de ”ivan” pe strazile Chisinaului: ruman, maldavan, taran, derevnea (taranoi, vasazica), bac (bou), baran (berbec), mulea (o expresie, in limba lor, a unui profund dispreţ fata de autohtoni)… Aversiunea nicicum nu poate fi identificata drept porecla, intercaland totalmente semnele inrolate la calificarea juridica a culpei.

Cu insulta s-a deprins aborigenul nostru: De la Nistru pana la Tisa, tot romanu plansu-mi-sa… Asa ca o lasam in plata Domnului, micsorand aria scrisului, nu si cea a angajamentului, intentia fiind de a pune accent pe implantul poreclei la nivelul sechestrului din natiune.

E foarte la moda astazi in ramasita din centrul Basarabiei a propovadui la toti si toate precum ca aici locuieste o semintie osabita de populatie, ce se striga “maldaveni”. Novatia pare nastrusnica pentru cei neinitiati, deoarece pana la 1812 un suflet, barem, din Antarctida sau de pe Luna, nu s-a indoit de originea celor dintre Prut si Nistru. Basarabia insasi nu includea Hotinul, Cernautii, ba nici la Chisinau sau Cetatea Alba nu ajungea; statea cuminte la locul mostenit, in sud-estul Moldovei, racorindu-si picioarele in apele Marii. Putem afirma cu certitudine, deci, ca Homo-moldovanus “descoperiti” erau cine erau, mai sunt cine sunt inca, haraziti in destinul lor de Dumnezeu si nimeni nu schimba nimic la acest capitol in vecii vecilor. La cele mentionate adaugam ca “investigatia savanta” despre ”noua natiune” cu siguranta nu poate fi atribuita indigenilor – n-are nici un rost sa-ti inventezi originile; cum se zice: ce ti-i scris, in frunte ti-i pus.

Debutul ”maldavenismului” are o data concreta de nastere – ziua de 16 (28) mai, anul 1812; e stiut, de asemenea, autorul – Imperiul Tarist, precum si coautorul – Imperiul Sovietic. Dupa ce in urma luptelor austro-ruso-turce semiluna Sublimei Porti incepe sa apuna, drama Principatelor Dunarene e agravata instantaneu de catre crestini. Cele vreo 6 saptamani distanta intre Pacea de la Bucuresti si invazia lui Napoleon in Rusia devin fatale pentru noi. Dintru intai, anexarea teritoriului rupt din trupul Moldovei s-a facut prin extindera frauduloasa a toponimului Basarabia. Pre limba diplomatiei suna ca n-au luat Moldova de Rasarit, ci Basarabia. Destul de clar pentru orice tampit, chipurile, am luat Patagonia, nu Argentina. Prin viclenia savarsita rusii denunta corectitudinea vestitului lor idiom: Sila esti – uma ne nado (Ai putere, minte – nu), demonstrand  inedit ca poseda originalitate in aplicarea procedeului marcat in dreptul international cu epitetul droit de conquete (dreptul de cucerire). Cu regret, camuflajul destinat Marilor Puteri ale timpului pentru noi conteaza mai putin de zero: Tara a fost sfasiata. Umilinta mare pentru mandrul stat moldovean de odinioara. De aici au inceput necazuri, ce-au depasit neinchipuit pe cele pricinuite de osmani.

Tabloul nasei radnoi (“scumpei noastre”) Maldovi arata posomorat la acea vreme: basurmanii de multisor ne invatau dansul „a la turca bre”; in 1774 austriecii ”servisera” Bucovina; alt urias Imperiu, al pravoslavnicilor rusi, cauta prin imprejmuiri iesire la Balcani. Pe unde? Prin Tarile romane, bineinteles. Important e ca fara a le atinge – au furat in trecat doar Basarabia. Aceasta si era a nimanui, se afla pe planeta Marte. Ponderea revine siretlicului si samoderjetul (autocratul) a facut dupa bunul plac: in regim de urgenta din moldoveni am devenit o necunoscuta – basarabeni: „Inainte de 28 iunie 1940 si in zilele urmatoare se vorbea despre reunirea noilor teritorii dintre Prut si Nistru cu RASSM. Agentia RATAU transmitea din Balta despre mitingul consacrat sustinerii ,,intrunirii poporului basarabean cu poporul RASSM.” Acesta e primul ”botez” al celor din Moldova de Est. Si am trait sub porecla data perioada a.a.1812 – 1918.

La o eventuala replica a oponentului subliniem ca obiceiul otomanilor de ai numi pe cei de altaa credinta ghiauri nu e legat de evenimentul cotropirii, deci nu ce incadreaza sub motivatia cognomenului. Din alt punct de vedere, intru a anexa o jumate a unei tari nenorocite, era indeajuns ca Rusia sa respecte vestigiile, fara a denatura istoria. Strania ipoteza cu „poporul basarabean” a prins radacini adanci si in arsenalul diplomatiei sovietice, care n-a ezitat sa o renoveze in ultimatumul din iunie 1940. Ba si mai tarziu, undeva in 1991, “duplicitatea Frontului Popular de la Chisinau ajunsese pana intr-acolo incat lansase chemarea ca basarabenii din interiorul tarii (Romania – n.a.) sa ceara “cetatenie basarabeana!”.[6]

Licorile romanismului ce mai razbateau pe ici-colo in  proaspat acaparata provincie se contracarau consecvent.  Rezistenta guvernului rusesc a mers pana intr-acolo, ca se propunea schimbarea numelui Basarabiei, deoarece “insasi denumirea aminteste o alta patrie, are o insemnatate mare politica, nascand visuri separatiste“. Memoriul Principelui Obolenschi sustinea ca Basarabia sa se numeasca  ”gubernia Alexandrovscaia, sau, dupa exemplul guberniei Ecaterinoslavscaia, Alexandroslavscaia[7].  Cu mult inaintea sovietelor, prin urmare, demareaza forfota in jurul “certificatului” de nastere al „altei-sprezecea” natiuni pe mioritica gura de rai . Adevarat se spune: fiecare cu… ale luia. Har voua, de va numiti crestini ortodocsi.

Unirea hotarata de Sfatul Tarii la 27 martie 1918 inlatura porecla. Nu si pericolul de re-colonizare a regiunii.

In tendinta de a sumbina revigorarea pasnica a fostei colonii, la 12 octombrie 1924, sovieticii creeaza in Podolia ucraineana o efemera republica autonoma moldoveneasca, cap de pod artificial, proectie a viitoarei Romanii socialiste. Lucru straniu, cel putin, pe fonul  acordarii apropiate a dreptului la autodeterminare Poloniei si Finlandei. Ba se produc si oarecare disensiuni in „cultivarea” poporului distinct, aventurand in cautari: faza 1, de moldovenizare – Comitetul Executiv Central si Consiliul Comisarilor Poporului din RASSM adopta in iunie 1926 „Legea privind moldovenizarea„, stabilind egalitatea  dintre „limba moldoveneasca” si limbile celorlalte nationalitati din RASSM (ucraineana si rusa), utilizarea „limbii moldovenesti” in institutiile si organizatiile de stat, pregatirea si promovarea cadrelor din randul moldovenilor in organele de partid si de stat… Faza 2, deschiderea caii de latinizare (ca sa nu-i spunem, romanizare) – decizia din 2 februarie 1932 privind trecerea la grafia latina. Pare uluitor, dar colosalul gulag recunoaste tacit ca moldovenii din Transnistria vorbesc limba romana. Pseudo-umanismul lui se termina la 28 februarie 1938. Incepe Faza 3, moldovenizarea slavenizata (in lumina indicatiilor tov.I.Stalin) – proaspat instituita formatiune pretinde deschis anexarea Basarabiei, limba e declarata moldoveneasca, diferita de cea romana, si scrisa cu alfabet chirilic. Influenta slavilor in constituirea etniei „maldavenilor” de acum incolo e indiscutabila. Cam intortochiate experimentele (pregatirile) de ”botez”, al doilea la numar. Consemna initial moldovenii transnistrieni.

Este demn de remarcat, in genere, ca ostracizarea halucinata de dupa 1924 îmbraca niste haine deosebit de deochiate, adunate din sfera absurdului. Daca tarismul cu regimul lui “politienesc” , ba chiar „parintii” comunismului stiintific- K.Marx, F.Engels, V.I.Lenin – recunosteau caracterul roman al Basarabiei, enciclopediile de culoare pun anatema strasnica pe etnonimul roman si pe toate derivatele lui.

Interese meschine similare cu ale tarului au determinat pe purtatorii simbolicii cu secere si ciocan sa intensifice interventia în directia balcanica. Cand s-a epuizat cantecul vechi, s-a pus o placa noua, ultimatumul din 28 iunie 1940, ce ne transforma inapoi – din romani in maldaveni. Mai mult, orice reminiscenta a duhului national in Moldova orientala, cu precadere in tinta cele de viitor, se inabusa prin dezmembrarea ei: nordul si sudul regiunii, impreuna cu o parte din fosta autonomie, se ofera arbitrar Ucrainei. Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. “Cu privire la stabilirea granitei intre R.S.S. Ucraineana si R.S.S. Moldoveneasca”, emis la 4 noiembrie 1940, statueaza trunchierea de neinvidiat a Basarabiei si a pretinsei R.A.S.S. M. (Transnistria). Micro-segmentul ramas din Basarabia de altadata e proclamat fastuos de catre Moscova (?) drept cea mai ”moldovineasca” respublicuta. ”Botezul” al treilea si-a intins aripile intunecate peste capul nostru: cei cu pricina – ne-rugati, cei cu suferinta – ne- intrebati.

Pusa fata-n fata cu sentimentul etnic, actiunea e la fel de urata ca pacatul satanei. A cata oara cade vualul „eliberatorului” care “a uitat” sa plece – cu uzul de fals el legitimeaza raptul teritorial. Vociferand in cor despre Basarabia (-?), vecinul „binefacator” acrediteaza cu manile oropsitilor imaginea existentei unui teritoriu istoriceste despartit de Moldova. De unde concluzia fireasca: trucurile cu referinta la identitatea ”arianilor” din estul Moldovei apartin vechilor / noilor stapani care intuiau (intuiesc) sa-si satisfaca poftele ne-curate. Mai mult, in plina concordanta cu teoriile „savante” ulterior nici ”maldaveni” nu aveau sa se mai numeasca mioriticii, caci plana odata deasupra spatiului ex-sovietic partinica idee a unui fantasmagoric ”popor sovietic”. N-a prins, prea diabolica fiind suprimarea legilor Naturii. Dumnezeu ori Soarta ne-a ferit de ”botezul” aleatoriu. Aferim.

Dupa valul de inaltare nationala din 1989 au lasat-o balta kamunistii, dar n-au uitat mostenitorii lor gaselnita. Ecuatia ”maldavan – ruman” continua a fi testata cu pudoare pe malurile Bicului, asmutind frate contra frate. Multime de lichele isi cauta de muma vitrega, scuipand cavalereste in izvorul propriei obarsii. Efectul nu se lasa asteptat – balansam, la infinit, in incertitudine. Cel mai dezolant insa e ca dispare in neant speranta poporului la repararea injustitiilor istorice, acesta varsandu-si amarul in cantec:  E trist sa ai o Tara dezbinata, e trist sa fii in casa ta strain… (http://www.youtube.com/watch?v=NzI7Q9jBG7Q)

Dar sa oferim, oarecum, spatiu aranjamentului nea-venitilor: de ce nu i-am numi pe cei din jurul Chisinaului (2/3 din teritoriul Basarabiei) papuasi? Raspuns: nu se poate, papuasii locuiesc în Papua Noua Guinee. Alta versiune: sa-i declaram rusi? Nu-i frumos. Rusii au si ei tara lor. Si asa mai departe. O logica elementara ne forteaza, pur si simplu, sa abandonam smecheria de a-i porecli pe moldovenii rasariteni in fel si chip. Totusi…

Mintile luminoase – ca forma si ca continut – ale stralucitilor canducatori – independenţi şi suverani – prefera cararea sinuoasa, oferindu-ne o istorie anume (a cata la numar?), o noua origine (pe cale legitima, prin votul Parlamentului), o limba – ca la nimenea etc. etc.  In conditiile, cand Academia de Stiinte a Moldovei[8] si-a reiterat expres pozitia (august, 2011) privitor la denumirea corecta a Limbii si Istoriei celor din interfluviul Prut – Nistru, guvernantii retuseaza Adevarul.

Respectiv, ne-am trezit cu o  rarisima tactica bicefala: la prostime – somnul letargic, iar la statulet, calitatea cea mai de pret insusita – a unei veritabile monede de schimb. Iata ca nu trebuie sa ne mai dam cu capul de pereti in a constata de ce merg lucrurile din rau in mai rau, prozaica “teara” ocupand solid loc de frunte la coada prosperitatii. Viata a constatat ca ”socialismul infloritor” a fostde facto, o tragedie tipic umana. Ex-comunistul cosmopolit chisinauiean apuca de-avalma calea ”turismului” – in statistica guvernantilor – clandestin; materialmente, al gastarbeiterilor – cum ne cunoaste o lume, ca sa scape de saracia lucie plantata de elita conducatoare. Preturile depasesc Evropa, salariile inclina sub nivelul oricaror imaginatii. Politica fara politica, dar cu urechea ciulita la stranutul Kremlinului, n-a imprastiat scepticismul celor multi din cea mai indivizibila creatura a Universului.

Extenuati la maximum, unii concetateni cu aere de superioritate – fosti nomenclaturisti, cozi de topor,”patrioti”de toata mana, altii cazuti in ispita – dar toti cu acte in regula, partizani înflacarati ai “regatului” de pe Bac, rand pe rand ridica stafeta ”moldovenismului” ciudat. Din motiv insa ca artefactele nu adie a revelatie stiintifica, “titanica” straduinta se duce in van. Ridicolul situatiei culmineaza cu aceea ca nimeni nu contesta, nici se dezice de trecut – am fost si suntem moldoveni. Afirmatia e corecta din toate punctele de vedere, fapt probat de Istorie. Doar ca blocarea frazei la mijloc e absolut evidenta, e prea batatoare la ochi si o documenteaza iarasi Istoria: Moldova de ieri este Romania de astazi. Incetul cu incetul radiografia ”moldovenismului” prinde contur, iar sugrumarea cuvantului miroase a ideologie partinica. In aceasta opinie, propun sa mutam macazul pe idei paralele: prin unele carti de stiinta scrie ca America a fost deja descoperita; eu nu cred!

O singura doleanta ar fi de mentionat – intru argumentarea celor invocate e necesar ca Romania sa fie un stat puternic.

timpul si locul sa dau in vileag un ”strict secret” exceptional. Toata lumea sa stea linistita – nu pot fi tovarasii asa de natangi, cum ne sfortam noi in ai lumina. O veche slova romaneasca invata: un nebun arunca o piatra in iaz, iar 10 intelepti n-o pot scoate. De 200 de ani, deja, avem in fata o prea banala escrocherie, dictata de sumbre interese mercantile. Suta la suta ca efortul nostru provoaca zambetul lor ironic. Categoric, ei cunosc ca-n palma istoria Daciei, originea limbii semanate pe vaile si dealurile Prutului, precum si hotarele reale ale aparentei lor Maldavii. Calculat strategic, banuim, percep si dimensiunile nordului Bucovinei cu Tinutul Herţa; ale Transnistriei; ale Bugeacului; ale Insulei Serpilor cu o parte a deltei Dunarii. Cheita o gasim la suprafata: impertinenti ei pot fi, netoti – ba.

Fara a scuza cu nimic “ingenioasa” conduita, recunoastem ca e ademenitor sa fii calif pe o ora într-o terisoara dominata de harababura:  jos – rau, sus – guleai (petrecere); si din nou alegeri. Suveranitatea si independenta sunt „garantate” prin „jertfa” Armatei a 14-a a Federatiei Ruse, aciuate nechemat. În stanga Nistrului persista în ochi macheta amenintatoare a cnejilor din Transnistria: la momentul decis de „inocenta” Moscova (!) – anul 1991, moldovenii din Transnistria s-au trezit pe neasteptate ”transnistrieniVo istinu (Adevarat se spune), divide et impera. Ca un trasnet naprasnic peste o parte din noi s-a produs al treilea „botez”.

Concomitent, mai in gluma, mai in serios, matusca Rusi angajeaza naivii intr-o “distractie“ a virtutii militare, pe care, ca sa nu aduca a cogeamite razboi, o prescrie la tema conflict militar / 1992) . Cine va indrazni acum sa conteste ca  realmente reprezentam o colonie detestata? Toate atributele notiunii inserate de  DEX sunt omniprezente: „teritoriu ocupat si administrat de o natiune straina si care este dependent de aceasta pe plan politic, economic, cultural etc.”.

In limitele unei pauze, insist cu povestea mea biografica: parintii sunt originari din Romania, buneii – romani. Eu, de ce sunt instrainat? Statul roman parca si mi-ar oferi cetatenia, dar contra unor taxe, pentru mine – inexorabile. Pourquoi? Dar nici asta nu e posibil de indeplinit, deoarece niste agramati mi-au schimonosit numele, iar eu sunt invitat sa apelez in instanta pentru corectari iminente. Sa achit, bine mersi, bani la fiecare litera. Halal dreptate…

Memoriu pentru moldovenii „cistae” (adevarati)Presarata cu un extrem rafinament si cu foarte multa metoda anti-romaneasca, iimpenetrabila teorie a „moldovenismului ” suscita  activitati de subminare a natiunii, numele careia il poarta republica. Sofismul vostru – negarea negatiei – s-a demascat limpede la 2 august 1940, atat in ceea ce priveste actul decizional de instrainare definitiva a Basarabiei, cat si al inaspririi masurilor de rusificare. „Grija” in crescendo vizavi de pastrarea statalitatii „imperiului moldav” ignora rana poporului dispersat nu in doua, nu in trei, ci in cinci fragmente. Mai degraba, ea e prevazuta pentru a provoca o  reactie anume a multimii, ca tocmai ea insasi sa ceara aplicarea masurilor represive aprioric stabilite.

O remarcabila si batatoare la ochi inconsecventa caracterizeaza fundamentul subred al moldovenismului pur. Retine! > Jonctiunea fortata a populatiei din Basarabia cu pretinsa R.A.S.S.M. e redata in bibliografia bolsevica sub titlul unirii cu fratii lor de pe malul stang al Nistrului, intr-un singur stat national. Stimati tovarasi, in partea opusa, dincolo de Prut – daca chiar se doreste despicarea firului in patru, se afla leaganul Moldovei, e riul Moldova, aceiasi consangeni; oare nu-i de mii de ori oportuna Unirea pana la crestele Carpatilor? Asemanator, cum ati promulgat anterior: toti moldovenii – intr-un singur stat national! Cum va gasiti voi sa dati in poporul care va hraneste? Indreptati-va efortul la Intregirea Basarabiei, nu la propagarea ineptiilor plasmuite de politici semidocte si – nicidecum ! – la batjocura neamului. Urmati canoanele bisericesti ale IPS Vladimir, care „lupta vitejeste” pentru unirea nu doar a Basarabiei, ci chiar a Tarii: ca un haiduc sadea, preotul Cantarean s-a si intitulat ”al Intregii Moldove”. Si lupta…

Revenim la jocul de sub ”mantia rosie”, ca sa implinim gandul. Indiferent de atitudinea mea sau a altuia, cei dintre Prut si Nistru ai cui sunt? Originea etnica a unei parti din popor, la caz, a ”moldoivanilor”, nu trebuie si nu poate fi abordata in baza unor argumente subiectiviste, sadite aberant de “fratele mai mare” si asimilate eronat de unii sarmani din Basarabia centrala. Anume aceasta e si cauza ca am ajuns unde am ajuns. Un vechi banc tinteste fenomenul „fratiei” fortate: „Ce sunt rusii? Prieteni sau frati? Frati. Prietenii ti-i alegi.” Desi realitatea e mai mult decat deplorabila, ea putin ma intereseaza. Motivatia profitului predomina temporar simtul national in Republica Moldova, dar spune asta ca noi suntem altii? Ori, avem modelul viu al Sudanului: aceia macar s-au separat singuri, iar pe noi ne-au sechestrat imperialii de tot genul cum au vrut, fara a cere “referendum”. Aceasta e durerea de veacuri a Romaniei: am fost invadati, umiliti, parte – cuceriti, deznationalizati, lipsiti de identitate. Actiunea ticaloasa e prezentata în culorile “eliberarii /unirii… cu Patria – mama”. Au, cate mume mai stau oare la panda in jurul legendarei Sarmizegetuse?

Indepartati de matca, asculta stingher suflul anticei Dacii – Cadrilaterul, Timocul sarbesc si bulgaresc, vestul Banatului, vestul Crisanei, nordul Maramuresului, Pocutia, Transnistria. Basarabia sfartecata se pierde în abisul veacurilor. Strigatul comun la cer e o sesizare întru aceea ca divizarea teritoriala si etnica exprima scopul satanist al colonizatorilor. Avalansa „calatoriilor turistice” diminueaza din pacate potentialul fortelor sanatoase, capabile sa antreneze miscarea de reintegrare a teritoriilor pierdute, de renastere a nefericitei Moldove… Confruntati cu probleme atat de majore, observam ca ele sunt prioritar determinate de considerente politice. În contextul ideei crestine – caci ei sunt ortodoxi! – interventia Rusiei tariste avea urmatoarea  repercusiune în blestematul an 1812: ne-ai ajutat – multumim – si pleaca, omule, la casa ta. Tocmai, nu e omul. E cotropitorul! Omenirea s-a convins ca ruşii n-au venit cu razboaie salvatoare, altfel nu ne distrugeau şi nu ne sfartecau Ţara. Politica expansionista a fost preluata dur de Rusia sovietica. Rezulta, atunci, ca vina ne apartine? Murdaria imprastiata de strain sa fie însemnul deosebirii sateanului de pe malurile Tisei, Dunarii, Nistrului. De raul Prut nu discutam, el marcheaza mijlocul Moldovei.

Ce ne incurca sa realizam adevarata statalitate? – daca-mi este permisa o întrebare. Din multitudinea factorilor cu putinţa, mai plauzibil e cel de amestec al populatiei – miza dintotdeauna a „eliberatorilor”, faptul ca sunt implicati multi alogeni, adica ne-moldoveni (ne-romani). La orice ratiune despre convergenta valaha, suntem taxati drept xenofobi. De ce? Pentru ca stapanii nu împartasesc starea de spirit a pamantenilor. Pare o anecdota, dar majoritatea indivizilor din prima categorie, descendenti în cateva generatii, nu ti-a raspunde cu un „buna ziua”, rabufnind imensa „dragoste” de p a t r i a (!?) monopolizata. O lectie completa de „patriotism” si realism, uite pasaj adecvat al xenofobiei inveterate. Cu o precizie astronomica putem deduce ca pentru ei republica e unealta de profit, nu si drapel… Despre care unire a autohtonilor mai poate fi vorba? Din cealalta parte, cine  te roaga / te-a rugat (?), int -rusule, sa-ti invarti portretul la fereastra neaosului dacic? Nu e vremea, oare, ca sa-l lasi în pace?

Am o parere fixa ca unirea neamului nu poate fi conditionata de principii subiectiviste, gen „vreau / nu vreau”. Ori, Istoria e una – si pentru cei ce o cunosc, si pentru cei rataciti cu sufletul. Si mai multi sunt „prietenii” ne-prieteni, care promoveaza deschis un unionism agresiv cu orasul Oha regiunea Sahalin (aici se poate!), ci nu cu Gagauz-Yeri…Interesant, ca toti, chiar si „eliberatorii”, recunosc sacrificarea din 1812 a Moldovei, dar ii eticheteaza pe locuitorii ei deosebit –  dintr-o jumate le zic „papuasi” (in traducere, oameni cu parul cret (mintea creata-?) ), din cealalta jumate – „rumani tigani”. Cu mentalitatea, sigur, „fratii” stau bine. Si atunci, rezumam, de vina e vesnica lor expansiune?

Vae victis!

In conjuctura socio-politica in care ne aflam, solutionarea destinului nostru nu poate fi realizata pe calea evolutionismului – e vorba de lupta. Posibil, mai putin pe plan extern, mai mult pe plan intern – avand in vedere cultivarea artificiala a educatiei si mentalitatea tampita ca efect inevitabil si de lunga durata, instalate in capul unora din localnici. Unirea moldovenilor cu moldovenii nicidecum nu poate fi un casus belli pentru partasii pan-slaveanismului, iar vehicularea tezei privitor la autodistrugerea statului contravine conceptului de supravietuire a oricarei natii – faramitarea în state mici nu tine de viitorul neamului. La unirea natiunii indemna marele istoric N.Iorga, care avertiza în context: ”Nu state mici!”[9]

Roata vremii nu ne-a adus pana cand vreun cadou la tema întregirii. Povara chestiunelor generate de ciuntirea de catre ocupanti a gliei natale e conturata la scara procesului de la Haga – Romania contra Ucrainei – privind delimitarea platoului continental si a zonei economice exclusive din arealul Insulei SerpilorUn rar model de verticalitate a natiei in tumultul ultimilor ani.

Recent, Arabiile ne-au depasit – proverbiala noastra toleranta are vreun sfarsit? In foarte putine cuvinte spus, e legitim sa cerem – pe toate caile posibile si imposibile, Unificarea Basarabiei, care isi are hotarele desemnate de Istorie: de la Mare – la Hotin.

Din nou, ii place sau nu-i place cuiva, Basarabia constituie sectiune a Moldovei, iar ultima e parte integranta a Romaniei. Rezulta, indubitabil, ca urmatorul imbold se axeaza pe intoarcerea la inceputuri, adica Unirea Basarabiei cu Moldova Istorica, actiune ce repara nedreptatea facuta moldovenilor acum 2 secole si care inseamna numaidecat intruparea cu Romania. Caci spune Domnul: Iata, ei sunt un singur popor si toti au aceeasi limba.[10]

Sanatate la toata lumea.

Mihai Dascalu ot Vanatori (dupa porecla, zis – Hargoi) 31 august 2011

Note:


[1] Grigore Ureche. Letopisetul Tarii Moldovei… Chisinau. Editura Hiperion. 1990. Pag.78.

[2] Constantin C. Giurescu. Istoria romanilor. Vol.I. Bucuresti. Editura ALL. 2010. Pag.302.

[3] Ion Nestor. Istoria Basarabiei. Chişinau. Cartea moldoveneasca. 1991. Pag.28.  Utilizarea termenului Bogdania / Cara-Bogdania în cronici e menţionata de mai mulţi istorici. A se vedea, spre exemplu: Constantin C. Giurescu: Istoria romanilor. Vol.I. B. Editura ALL. 2010. Pag.365, 369.

[4] Gheorghe I.Bratianu. Traditia istorica despre intemeierea statelor romanesti. Chisinau. 1991. Pag.73.

[5]Neagu Djuvara. O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri. Editia a XI-a adaugita. B. Editura Humanitas. 2010. Pag.68.

[6] Nicolae Lupan. Din coapsa Daciei si-a Romei. B. Criterion Publishing. 2007. Pag.212.

[7] Citat dupa: A. Boldur. Istoria Basarabiei. B. Editura Victor Frunza. Ediţia a II-a. 1992. Pag.478.

[8] Intr-o paranteza fie spus, solicitam consultatie de la oficiali: care Moldova o reprezinta Academia de Stiinte? Aluzia e prea frumoasa, ca sa nu provoace suferinta. Ori, afirmand similitudinea lingvistica dintre limba moldoveneasca si cea romana, Academia  foloseste conform legilor, prima denumire. Cu alte cuvinte, se respecta Legea. Normal ar fi sa se respecte Legea si la indicarea corecta a denumirii statului in titulatura autoritatilor, conform creantelor art.1 din Constitutie, dar nu sa creeze confuzul despre o utopica Moldova integrala (vezi: http://www.asm.md/). Per contrario, Moldova e scindata – cine ghiceste, in cate bucati?

[9] Nicolae Iorga. In lupta cu absurdul revizionism maghiar. Editura Globus. B. 1991. Pag.211.

[10] Facerea 11.6.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: