EternaMoldova

Acasă » Dixi » Reclama trântorilor

Reclama trântorilor

Demonstrând un entuziasmat avânt patriotic, unele spoturi publicitare întrec măsura bunei-cuviinţe şi provoacă o repulsie neputincioasă. În timpul sărbătorilor de iarnă 2011-2012, spre exemplu, suna adesea la radio / Chişinău (Moldova-1, în uzul de vădit fals) o recomandare destinată celor care au riscat, luând calea stranierilor. Un glas dezgheţat de copil (cam deocheat, oleacă) se adresează, chipurile, lui Mos Craciun: “Nu mai vreau colete din Italia. O vreau pe mama acasă.”[1]

Mare-i Dumnezeu, dacă permite asemenea batjocură. Fără să vrei, devii părtaş al credinţei şi te minunezi: cum, Doamne, de rabzi blasfemia învederată?

Iartă-l, Doamne, pe acest copil, că nu ştie ce face. Şi nu-i ierta, Doamne, pe fariseii, care au forţat mama copilului să-l părăsească. Pedepseşte-i, Doamne, pentru lacrimile vărsate de nevinovaţi.

Stimate cititorule. Îngăduie, cumva, o mică pauză. Necesară pentru a explica copilului de ce au plecat mama / rudele de acasă. Ascultă, copile.

  1. În unele cazuri aici, acasă, mama / rudele nu au un loc de lucru.
  2. Dacă au un loc de lucru, nu sunt remuneraţi echitabil.
  3. Preţurile / taxele la noi prevalează angro pe cele europene, în mare contrast cu veniturile.
  4. Rezultă că mama / rudele au fost nevoiţi să plece din Patrie – pentru aţi asigura minimul necesar de existenţă.
  5. Rezultă, iarăşi, că mama / rudele au fost impuşi să plece – pentru a supravieţui.
  6. Contrar voinţei proprii, ei sunt obligaţi să-şi câştige pâinea în străinătate.
  7. Plecarea lor nu e o plăcere pentru tine, dar nici pentru dânşii nu-i o distracţie.

Este  tocmai momentul să discutăm niţel despre sărăcie: ce înseamna să fii sărac? Potrivit etalonului european, o persoană este săracă dacă are „un venit disponibil sub 60 % din venitul disponibil mediu naţional[2].

Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova, “informează că în trim.III 2011 mărimea minimului de existenţă a constituit în medie pe o persoană 1386,4 lei… ”[3]. O luam basma curata, dar totuna, vezi dacă la fiecare membru al familiei tale revine suma indicată, adică înmulţeşte factorul de 1386,4 lei la numărul de persoane din familia ta. Nu uita, e vorba de un minimum parşiv al existenţei locale, nu celei umane, atot- acceptabile.

Altă informaţie: “Pentru pensionari, minimul de existenţă a constituit în trim.III 2011 1206,8 lei, iar valoarea medie a pensiei lunare stabilite la 1 octombrie 2011 a constituit 873,9 lei, Astfel, pensia acoperă minimul de existenţă la nivel de 72,4%, faţă de 66,8% în trim.I 2011.“ Concluzie: ăştia se află în stadia exterminării.

Continuăm: “Pentru copii, minimul de existenţă reprezintă în medie 1299,4 lei lunar, cu o diferenţiere în dependenţă de vârsta copilului. Astfel pentru un copil cu vârsta de până la 1 an minimul lunar de existenţă este de 572,7 lei, iar pentru un copil în vârstă de 7-16 ani se ridică până la 1449 lei.“ Slabă de tot statistica aceasta; bănuiesc, tu ştii cât costă actualmente un chilot, o cămaşă, o pereche de papuci etc.

Crede, copile, că nimeni nu pleacă de la baştină de voie bună, ci prin jertfirea de sine. Cât a fost posibil, mama / rudele te-au întreţinut şi educat acasă. Când s-a epuizat potenţialul local, şi-au luat lumea în cap şi au plecat. Ca de acolo, din blestematul exil, să-ţi poarte în continuare de grijă. Să te educe – în lipsă! Să te hrănească, îmbrace, să plătească pentru naştere, grădiniţă, învăţătură, spitale…[4]. Să achite taxe sociale solide şi a.m.d.

Mai mult, regimurile scandaloase şi mereu coruptibile, ce s-au perindat de la 1991 încoace, au compromis iremediabil principiul suveranităţii şi au dezamăgit o generatie întreagă. In acest context, singura salvare posibilă era / este doar exodul, cale rusinoasă care a dezonorat imaginea republicii, atât pe plan intern, cât şi extern.

Important: să nu te ducă în eroare povestea celor doua Strategii, realizate cu mult tam-tam pe vremea Guvernului Tarlev V. (a se citi, domnia tovarăşului V. Voronin, v nature). Prima – de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei, cealaltă – de Eradicare a Sărăciei. Cu ochiul liber se observă că, de facto, SĂRĂCIA a fost redusă, iar apoi eradicată (dar cu totul!), doar în hăul actelor normative. Precum epopeea e de un cinism insurmontabil, asemenea şi personajele principale – o fac astăzi pe-a neznaiului. Ba îşi mai impart meritele şi ordene, deşi încercări de a relansa tactica de combatere a Sărăciei (!) continuă. Nu-i bai, sărim şi noi cu întrebarea: care SĂRĂCIE, dom-le, ea fiind – 1. – Redusă; 2. – E r a d i c a t ă ? Din două una: ori balaurul are mai multe capuri, ori SĂRĂCIA  materialmente n-a fost nici Redusă, nici Eradicată. Toate analizele economice competente scot în evidență faptul că sărăcie pentru electoratul indigen avem cu surplus. Şi atunci o micro-întrebare inocentă: unde-s banii cheltuiţi sub pretextul sTRATEGIILOR nominalizate?

Se poate rezuma, prin urmare, cu un grad de precizie astronomică: plecarea masivă a rudelor peste hotare e determinată de condiţiile precare de trai; emigrarea maturilor a făcut pe mulţi copii să abandoneze şcoala, casa. Totodată, MAI informează că pe parcursul anului precedent, au fost înregistrate 46 cazuri de tentativă de suicid în rândul minorilor, care în 18 cazuri s-au soldat cu deces.[5] Mai mult, cel mai suveran stătuleţ din lume îşi păstrează un aparent suflu economic, în mare, datorită anume transferurilor băneşti efectuate de către cei dragi nouă, aflaţi clandestin în necunoscut. Presupusa redresare a economiei naţionale reprezintă un raport exact invers proporţional celor anunţate de oficiali: am evoluat de la “socialismul” înfloritor, la Gastarbeiterul Evropei. Cu mulţi milionari (nu hoţi!)… peste noapte.

Am iesit la un tablou al agoniei, semanată consistent în imperiul de pe şesul Bicului: prezentul a degradat instantaneu, pe cand viitorul e alunecos ca un şarpe. Pentru popor, o imagine a frustraţiei, tristeţei şi vulnerabilităţii. Singura speranţă era/este oportunitatea de a emigra în căutare de lucru.

Cine-i de vină?

O poveste modernă spune: „NOI, reprezentanții plenipotențiari ai poporului Republicii Moldova, deputați în Parlament,

PORNIND de la…

AVÎND în vedere…

NĂZUIND spre…

CONSIDERÎND statul de drept…

FIIND CONȘTIENȚI de responsabilitatea și obligațiile noastre…

REAFIRMÎND devotamentul …

adoptăm Constituția Republicii Moldova, declarînd-o LEGE SUPREMĂ A SOCIETĂȚII ȘI A STATULUI.”[6]

Pot să-ţi spun, copile, că o gospodărie se duce de râpă, dacă părinţii nu o îngrijesc. Ţara de asemenea se duce de râpă, dacă ce-i care o conduc nu au grijă de ea. Probabil că o persoană oarecare, cu înaltă funcţie de răspundere, nu e responsabilă, adică e un trântor[7]. Şi nimeni nu-l atrage la răspundere, căci există alt trântor, cu alese funcţii responsabile, dar care, din nou,  nu e responsabil (ce face Legea în Ţara asta?). Cu toate caracteristicile sale vicioase, precum că semnifică un“Om care nu este bun de nici o treabă, care lucrează fără rost sau care își pierde vremea umblând de colo până colo.”[8]bietul Tândală categoric nu face concurenţă guvernanţilor incompetenţi, pe orice direcţie. Vei creşte mare şi încearcă atunci singur să constaţi  autorii fenomenului de amploare al “turismului” moldovenesc.

Avand în vedere reticenţele istorice contemporane, prezentul dezastruos, nu vad motivarea reclamei disputate, ba nici rostul ei.  Închide ochii pentru o clipă, ca să vezi versoul recomandării tale recurente: la locuri de muncă / salariu european – se întoarce acasă mama. Împreună cu alte mii de turiști moldoveni. Traficul de ființe umane diminuează instantaneu la dimensiunea Codului Penal…

Prea tare, însă, nu te deranja, căci odată şi odată visul se evaporă. Dar nici pe mama nu o mai chema înapoi, îi faci rana sufletească şi mai adâncă. Înţelegi, probabil, cât de greu o apasă dorul de familie, nostalgia după focul din vatră. Ingeniozitatea ta trebuie orientată corect spre datoria sfântă a fiului către mamă: să nu o uiţi, copile! Din partea ta va fi un act necesar de solidaritate. La sigur, mama revine şi singură, când se îmbunătăţesc circumstanţele. Sacrificiul, oricât de dureros e, va avea totuşi un sfârşit. Unica consolare rămâne a fi salvgardarea de mizerie, puţina prosperitate obţinută şi, cel mai important lucru, protejarea personală.

Aşadar, cu iertăciune mare, dar nu e nici o nevoie să-ţi propuie cineva ca să o strigi pe mama să revină. Adresează-te direct la persoanele, care, fără a mişca vre-un deget, profită de bunătatea proverbială a moldoivanului, alungându-l la negru, printre străini. Aceste persoane îşi zic “aleşii poporului“. Conform  regulilor de trai acceptate, ei ar trebui să poarte grija tuturor cetăţenilor, ci nu doar a chipului strălucitor din oglindă. Conform angajamentelor publice asumate înainte de votare, oamenii politici ar tebui să servească şi altor scopuri, decât celor personale. În alt mod, o veşnicie omnes una manet noxcum spunea încă Horațiu[9].

Întreabă-i, deci, pe cei de ţi-au propus ideea odioasă: Dacă vă pasă atât de mult de mama mea, de ce nu-i daţi de lucru în ţară? De ce nu-i oferiţi o leafă decentă? De ce aţi lăsat economia în paragină? Ce fel de stat construiţi voi, dacă  legea nu funcţionează? O vorbă înţeleaptă spune: omul se cunoaşte după faptele lui. Ori faptele voastre, ca principii şi valori, care sunt? În loc să vă ocupaţi de economie, voi aţi transformat politica – ca formă şi ca conţinut, într-un joc cu adevăratelea murdar: din exportul forței de muncă aţi făcut  o prioritate a politicii de stat.

Literatura universală sesizează adesea cititorul că lumea reprezintă un teatru veritabil. Unii din scriitorii autohtoni întreabă şi ei, prefăcuţi: “… nu ştii că lumea-i un teatru plin de comedienţi?[10] Cum să nu, stimate poet; bineînţeles, avem ştire, ba chiar cu vârf şi îndesat. Coţcarii dumitale din Botoşani sunt o nimica toată pe lângă actorii intrigantelor scene de teatru, jucate în anturajul Chişinăului de la 1991 încoace.

A greşit niţel cu timpul Alexandru Donici, descriind supărarea muştei, care venea de la arat. Povăţuitoarea fabulă îşi descoperă protagoniştii contemporani; în schimb, aceştia nu se supără de loc.

A bon entendeur…

31 decembrie 2011


[1] Secvenţe de similară reclamă impertinentă se transmit cu duiumul în mass-media moldovenească.

[4] Nu-mi replica, copile, că spre exemplu, „Învățămîntul de stat este gratuit.”, cum stabileşte alin. (4) art.35 din Constituţia Republicii Moldova. Sunt mii de şiretlicuri de a stoarce bani din contribuabili. Încă înainte de a te naşte şi ulterior, pas cu pas.

[6] Constituția Republicii Moldova. Adoptată la 29 iulie 1994. Publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1 din 18.08.1994. Preambul.

[7] Ce înseamnă trântor? Este un „Epitet dat unui bărbat care nu vrea să lucreze și trăiește din munca altora.” (http://dexonline.ro)

[9] Pe toți ne așteaptă aceași noapte. Horațiu, „Ode” I, 28, 15. Cu toții suntem muritori.  Citat după http://dexonline.ro

[10] V.Alecsandri “Chiriţa în provincie”, Scrieri alese în trei volume. V-2, dramaturgie. Chişinău. Literatura artistică. 1987. Pag.249.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: