EternaMoldova

Acasă » Dixi » Un manual de istorie… debusolată

Un manual de istorie… debusolată

Reclame

 

În atenția cititorului.

Prezenta narațiune constituie o viziune strict personală vizavi de conținutul unui anume manual de Istorie. Lansat în instruirea scolară – cl. a IV-a, 2006, Republica Moldova – l-am lecturat dintr-o simplă curiozitate și, spre marea surpindere, am fost frapat de abundența unor inexplicabile erori. Într-o sclipire a speranței, dar cu disperare, le urmăresc în discernământ: în afară de autori, cine ar putea să mi le explice?

Nu recomand manualul celor care doresc să învețe.


Pagina electronică http://oportunitate.wordpress.com/2010/04/29/mostra-de-falsificare-a-istoriei

avertizează privitor la expunerea falsă a istoriei Basarabiei în cadrul școlilor de limba rusă. Să ne uimim prea tare nu face, fenomenul e promulgat consistent și pentru învățăceii de limba română, autorii admițând interpretări arbitrare, pe alocuri pline de aroganță și minciună, ale istoriei plaiului natal. Câteva rânduri în această privință publicasem în ziarul ,,Făclia” (februarie, 2009), dar carul a rămas neclintit până astăzi.

Fiind, pur și simplu, ostaticul modernismului european, adesea te întrebi de ce există atâtea îndoieli în lumea asta schimbătoare? Iată că în cele ce urmează nu ieșim cu pretenții deosebite, nici nu solicităm realizarea imposibilului. Scopul propus este elementar: să evaluăm, ocazional, calitatea unui manual. Simpla motivație că copilul fiecaruia din noi învață din aceasta sursă, ne mobilizează la reîmprospatarea memoriei. Vă invităm, deci, din nou, la o călătorie imaginară prin paginile lucrării ,,Istorie. Manual pentru clasa a IV – aEditura Univers Pedagogic, 2006.

De la bun început suntem avertizați că “Acest manual este proprietatea Ministerului Educaţiei şi Tineretului”. Surpriză placută, ce intriga cititorul la culme și reclamă un izvor autentic de informație. Imediat ne autosesizam: prin prezentele rânduri nu atentăm la proprietatea cuiva, nici nu declarăm macar o pretinsă recenzie. Solicităm doar clarificarea unor amprente retușate, cu respectarea principiului obiectivismului, potrivit căruia cartea nu trebuie să mintă sau să denatureze adevărul. Să ne amintim că degradarea umană, ispitele noastre, își trag rădăcinile încă din Rai.

Pe drept cuvânt, pe lângă buna calitate a hârtiei şi diversitatea culorilor utilizate la editarea manualului, planează în unele locuri mari semne de întrebare faţă de relevanţa informativă a conţinutului. Spre exemplu, o piedică neaşteptată e ascunsă în cap.I, intitulat ,,Timpul in islorie“.

Capitolul include temele: “Măsurarea timpului” – 1; “Date în istorie” – 2; “Calendarul‘ – 3; “Cum se construieşte şi se citeşte linia timpului” – 4; “Arborele genealogic” – 5. La fine se trece, efectiv, la sinteză şi evaluare. Prima întrebare: copilul este rugat să-şi amintească câţi ani au trecut de la moartea lui Ştefan cel Mare; în ce secol a domnit, în ce mileniu?

Verificăm informaţia despre Ştefan cel Mare, oferită de manual.

La pag.9 (tema 2) descoperim imaginea monumentului lui Ştefan cel Mare cu inscripţia: “Ştefan cel Mare, domnitorul Moldovei în anii 1457-1504“. Aceleași întrebări retorice – câţi ani a domnit? – in ce secol? – se repetă la pag.16. E reiterată imaginea monumentului de la pag.9, diferă doar inscripţia: “Ştefan cel Mare, Domnitorul Ţării Moldovei (1457-1504)“. În rest – nimic; o expunere cât de infimă a vieţii Marelui Voievod lipseşte. Să înţelegem că autorii amână povestirea?

Intensificăm forţat căutările, depăşind aria temelor studiate.

Un fragment din ,,Letopiseţul ţării Moldovei” de Ion Neculce (pag.30, cap.III, tema 3), relatează epizodul întemeierii de către Ştefan Vodă a mănăstirii Putna. E reprodusă – a treia oară! (pag.37, cap.III, tema 6) – imaginea monumentului vizat anterior, puţin mărită, cu un alt subtitru: “Monumentul lui Ştefan cel Mare“. Important: o infimă naraţiune despre domnitor nu există. Doar un citat din ,,Letopiseţul Ţării Moldovei” de Grigore Ureche (pag.38) face cunoscut portretul literar al domnitorului. Este, poate, cea mai valoroasă şi semnificativă informaţie a manualului despre Ştefan cel Mare.

Cu aceeaşi similitudine, după lectura unui fragment dintr-o poezie – fără titlu şi fără indicarea autorului (pag.67, cap.VI, tema 3), suntem rugaţi să expunem calităţile lui Ştefan cel Mare ca personalitate istorică. Concomitent, fără legendă, se propune vizionarea unui portret al Marelui domnitor.

Atenţiune, pentru copilul neatent: mănăstirea Putna, localitatea Suceava (amintită în fragmentul de poezie citat), în ce ţărişoară se află? Ce căuta acolo Ştefan cel Mare şi Sfânt?

Glosarul nu include numele lui Ştefan cel Mare, iar la pagina a IV-a a copertei, pentru a 4-a oară (mare-i Dumnezeu şi răbdarea lui n-are margini!), observăm cunoscutul monument al domnitorului.

Captând “vibraţiile” manualului, descoperim o tratare superficială şi o condamnabilă inconsecvenţă în ce priveşte oferta / solicitarea informaţiei despre domnitor. Manualul pare a fi adresat, mai degrabă, unei persoane care cunoaşte deja subiectul şi istoria. Pentru un ne-iniţiat în domeniu, însă, carenţele manualului nu pot fi ignorate, consecinţele fiind deplorabile pe lungă durată.

Cu certitudine, copilului i se cere să comenteze ceva, despre ce nu i s-a vorbit, n-a studiat. Ce trebuie el să raspundă? Dar şi unul matur, nu prea antrenat în ale istoriei? Or, să fi mizat autorii pe inventivitatea copiilor de azi? Să fi luat în calcul autoinstruirea lor sau ajutorul părinţilor, al buneilor, influenţa mediului, a Internetului etc.? Dar aceasta nu absolvă semnatarii de sarcina asumată: întocmirea unei lucrări de introducere în materie a unui copil, care pentru prima dată deschide manualul de istorie.

Abordăm o probă mai nuanţată. Excelenta hartă ,,Moldova in timpul lui Ştefan cel Mare” e reprodusă  la pag.31, fără vreo descriere oarecare. O imperceptibilă taină reflectă numărul “39” inserat în chenarul cu titlul hărţii. Care -i destinaţia lui?

Indiferent de cele menţionate, elevul e invitat să comenteze harta. Interesant, ce poate rezuma un copil de 11 ani la contemplarea acesteia?

De asemenea, pe spaţiul integrat între pag.6 şi 15 (compartimentul cap.I) despre Burebista nu se pomeneşte un cuvânt, chiar numele lui lipseşte. Întrebăm acuma noi pe autori: cine o fi acest Burebista, al cărui monument apare la pag.16? Sub imagine e scris: -”Burebista, rege geto – dac (87 – 44 î.H.)”. Cine sunt geto-dacii (care au utilizat un anumit cadran solar – pag.6)? Care-i rolul regelui Burebista în istoria Moldovei? Unde stă acest impetuos monument? (Vezi şi pag.4 a copertei.)

Uşurează cu mult sarcina noastră lipsa imaginei regelui Decebal, un alt mare conducător al dacilor. Atât de mare, încât nici nu a incăput în paginile manualului.

Ce se întâmplă? De unde obţine copilul noutatea în materie? În primul rând, din manual. Am tot căutat şi n-am aflat nimic. Constat, cu surprindere, că în manual nu e scrisă o buchie despre întemeietorii Daciei măreţe.

Întrebări fără răspuns, căci pentru a studia un monument, trebuie … – vezi enunţul de la pag.39. Și dacă Geţii şi Dacii sunt interpretaţi ca cei mai vechi locuitori ai ţării noastre abia la pag.64, conchidem: copilul trebuie să răspundă astăzi la ceea ce va studia mâine.

Prin cele inserate ne detașăm cu totul de unii erudiți, care ridică o obiecție capricioasă cu privire la calitatea informativă a produsului. Ei uită, cu bună știință, de ideile filozofilor greci, precum Platon și Aristotel, care susțineau că nimic pe pământ nu poate fi perfect, perfecțiunea există doar în Univers. Per contrario, mobilul nostru are ca suport legendara frază: Platon îmi e prieten, dar adevărul…

Luând amploare şi producând o reacţie confuză, exagerarea autorilor devine dureros de pronunţată pe parcurs:

– pag.27 – cine-i Vasile Lupu? Unde e amplasat monumentul?

– tot acolo – Cetatea Soroca – ce-i cu ea? cui aparţine? cine şi când a construit-o? care e rolul ei în istoria natală? Prin relatarea unui călător turc – amplasată tocmai la pag.38 (!), exerciţiul pare a avea o soluţie (îndeajuns, oare?).  Mai era un pas până a explica copilului că pentru apărarea hotarelor de Est ale Moldovei, pe linia ţinuturilor Hotinului, Sorocei, Orheiului, Tighinei şi Cetatea Albă, se hotărî Ştefan cel Mare, spre sfârşitul domniei sale, să fortifice vadul de la Soroca, durând acolo o cetate ca cea de la Orheiu.

– pag.66 – cine-i enigmatica persoană A.I.Cuza? Cine e D.Cantemir? De fapt, la pag.37 aflăm că D.Cantemir e scriitor clasic. Şi atât, ratată fiind, totalmente, prezentarea activităţii politice a savantului.

Alte câteva supoziţii:

– urmează să căutăm sârguincios cu toții localitatea din r.Căușeni, unde se află biserica cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului“; în manual (pag.9) determinarea în spațiu lipsește;

– tema 3, cap.III: “Ţara mea pe hartă“. Într-un fragment de text (pag.22) se declară cu seninătate: “Teritoriul Moldovei este cuprins între rîurile Prut, Nistru şi Marea Neagră“.

Stimate cititorule. Te rog frumos să mai citești o dată vajnica ipoteză, căci se impune necesitatea unei pauze pentru meditare. De altfel, este foarte periculos să cădem în prizonieratul celor spuse (scrise) și, în apararea principiilor de adevăr, semnalăm enunțarea unei totale aberații. Spre a nu fi acuzat, însă, de prea mult spirit critic, operăm cu judecățile din manual:

1. Dacă în fraza citată se ia ca punct de reper cuvântul Moldova, formula nu e plauzibilă, deoarece Prutul este un râu din interiorul Țării și nici pe departe nu constituie unul dintre hotarele ei (a se consulta harta ,,Moldova în timpul lui Ştefan cel Mare“, pag.31).

2. Propozitia nu e adecvată nici în cazul unei eventuale substituiri a denumirii țării “Moldova” cu sintagma “Republica Moldova“, căci, vai, ultima nu are ieşire la Marea Neagra; Marea ne-a fost furată – cine-i Hoțul? Ne ciocnim de un serios impediment: copilul nu va tolera un neadevăr, iar maturii nu trebuie să-l promoveze. Așa cum raționamentul nu suportă vreo alternativă, rezultă că mesajul de la pag.22 materialmente este fals.

Amintesc, în context, de niște triste versuri ce arată frontierele neclintite ale Țării Moldovei:

“De la Nistru pân’ la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinatate.

Din Hotin și pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o ațin; …”

Sub aspectul identic al neconcordanței cu realitatea, mai semnalăm:

l. Punând mâna la inimă, nu fiecare ar considera deplină informația: “În Moldova s-au născut mari oameni de cultură: M. Bieșu, Gr. Vieru, N. Sulac, E. Doga, Gh. Mustea.” (pag. 23).

Memoriu pentru autori. Generos, pasajul vizează Moldova. În mod fantastic, însă, enumerarea se limitează la originari din Republica Moldova. Și atunci, dacă se ignoră personalitățile din sfera culturii, băștinași ai nordului Bucovinei, ținutului Herța, Transnistriei, Cetatea Albă și Bugeacului, din Moldova istorică – cât de inocentă e trișarea?

Au, Petru Movilă (n. 21 decembrie 1596 , Suceava / d. 22 decembrie 1646) – se știe, nu s-a născut pe malul Bâcului. E, totuși, un biet moldovean. Concomitent, Mare Om de cultură, teolog, mitropolit al Kievului, sprijinitor al tiparului în spațiul românesc… Ba chiar unul din Sfinții Ocrotitori ai Moldovei. Nu mai vorbim de Dl Nicolae Iorga (6 iunie 1871, Botoșani, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești),  – să vezi și să nu crezi: și acesta e moldovean. Mare Om de cultură, în plin sensul cuvântului. Membru a 17 Academii de Stiințe. Ce altă dovadă ar putea fi mai convingătoare cu referință la desărtăciunea tendinței de glorificare a Republicii Moldova în dauna Patriei noastre, Moldova?

Raportată în unicat la sfera scrisului (cultura!), încercăm o trecere în revistă a câtorva din Personalitățile moldovene: mitropolitul Varlaam – Sfântul Ierarh Varlaam (Moțoc) al Moldovei (numele de mirean Vasile Moțoc); Dimitrie Barilă, cunoscut pre numele monahal Dosoftei, mitropolit al Moldovei – a scris cele mai vechi poezii românești cunoscute; Nicolae Milescu Spătarul, Miron Costin, Grigore Ureche, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir, Gheorghe Asachi (militant contra unirii Principatelor de la 1859!), Alecu Russo, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu – cel mai mare poet romăn, sfătosul Ion Creangă, Mihail Sadoveanu… Cât face numele renumitului istoric ieșean A.D.Xenopol? Sau cel al Omului de știință și politic N.Iorga – unul din Marii istorici ai lumii, ales în calitate de vice-președinte al Comitetului Internațional al Istoricilor?

Sub unghiul de vedere al autorilor (numai ?), în lipsa respectivelor bilete de partid – vai! precis, ăstia sunt niște ordinari mojici de prin Euro-Asia-Africa Latină și n-au nimic comun cu “rodnaia nașa (scumpa noastră) Maldova“, înclinată periculos în direcția regiunii Altai. Așa că ne oprim aici, deși lista necesită o minuțiozitate sigură.

La o adicătelea, invocăm povestea unui geniu al zbuciumului muzical – George Enescu, născut – minune, nu alta !? – în nordul Moldovei,  județul Dorohoi, sat Liveni-Vârnav, pe 19 august 1881. Or, pentru redutabilii autori, marele compozitor  își trage obârșia din kalhozul cutarică, carnet de partid nr. “x”, respublica sovietică socialistă Honolulu?  Dacă cumva situația e de altă natură, categoric înseamnă că nu-i de-al nostru. E papuas.  Are părul creț. Din care motive, o las balta cu personalitățile raionului Nisporeni…

Numai durerea și păcatele mă împing să întreb încă despre Ciprian Porumbescu; născut în Bucovina, Șipotele Sucevei, la 14 octombrie 1853. Dar se vede de la o poștă că acolo e o altă „Moldavie”. Care nu-i a noastră – aferim, Doamne.

2. Inscripţia “Moldova”, de lângă drapelul republicii, cu indicator la conturul Republicii Moldova pe hartă (pag.23). Cunoaștem cu toții că a persevera e bine, dar nu în pofida adevărului. Peste două pagini (pag.25), aceeaşi hartă e intitulata diferit- “Harta Republicii Moldova“(?) Cu siguranţă, copilul are temei de cugetare: care din ele o fi Moldova şi care – Republica Moldova?

Îndreptăţindu- se, parcă, sau ajutând, oarecum, copilul să se orienteze în timp şi spaţiu, autorii imprimă la pag.62 misterioasa hartă – a treia oară! – cu titlu definitoriu: “Harta Republicii Moldova”. Reţinem, cât de bătătoare la ochi e crearea labirintului artificial pentru angajarea elevului într-o dispută din domeniul sofismului. Dimpotrivă, corectitudinea instruirii solicită o deosebire marcantă între noţiunile Moldova şi Republica Moldova, dar nicidecum un „Raționament fals din punctul de vedere al conținutului, dar aparent corect din punct de vedere formal, folosit în scopul de a induce în eroare” (sursa – http://www.dex.ro/sofism).

Un caz similar, Moldova vs Republica Moldova, identificăm la pag.69 (cap.VI, tema 4). În plus, conturul din chenar al republicii e proiectat pe apele oceanului mondial şi nu pe un fon neutru, cum era de aşteptat. Principalul e că se repetă dilema şi copilul iarăşi e pus in faţa infernului: care e varianta corectă?

Alte detalii.

Revenim la pag.22: cu tot respectul faţă de munca autorilor, dar dacă parcul Ţaul, Pavlovca, se află în “jud.Edineţ“, in ce jud. se află parcul din Mileşti? Dar comuna Lozova? Şi apoi, cum se lectureaza îmbinarea de cuvinte “jud.Edineţ“? Încă o ecuaţie pentru elev.

Deşi manualul dedică capitalei Republicii Moldova o temă aparte abia la cap.IV (pag.48, tema 5), elevul este rugat anticipat – pag.23, să o indice pe hartă. Cu regret, nici chiar cel mai sârguincios elev din clasa a IV-a nu va putea realiza obiectivul, deoarece în parametrii cap.I – II (pag.1 – 23) capitala Republicii Moldova nu e atestată. Remarcăm “Harta topografică a oraşului Chişinău” (pag.20), despre capitală – nici un cuvânt. Probabil, o va numi copilul. Dacă, eventual, percepe noţiunea de capitală.

Simplifică mult lucrurile redarea desluşită a scrisului din sursa cu alfabet chirilic (pag.31). Intuim că elevii din Republica Moldova mai găsesc şi singuri (nu doar cu ocaziunea săpăturilor arheologice) lucrări cu alfabet chirilic, mai ales prin bibliotecile rurale. Ba mai pot și lectura, spre deosebire de colegii alolingvi – în română. Manualul, vedem bine, in cazul dat e inutil.

La pag.33 ni se propune atenţiei istorioara unui băiat pe nume Alexandru, care a sosit in Republica Moldova împreună cu părinţii, dintr-o regiune a Rusiei. Pare să fie o fabulă destul de şmecheră, deoarece Alexandru se prezintă cam straniu: “Mă numesc Ion”. Cititorul matur rămâne perplex! Banuiesc, copiii nu silesc a sări peste gard!?, aidoma autorilor.

Evident, era imperios necesară reproducerea la o scară mai mare a monumentului poetului A. Mateevici, Zaim (pag.37), pentru a profila vizibil chipul autorului Imnului R.Moldova.

Atitudinea negligentă persistă în continuare: vestimentaţia ilustrată la pag.43 nu e insoţită de explicaţii. O fi moda din satele Moldovei? Nu se stie. Nu observam macar caftanul, semnalizat in text la pagina ante.

Comentariile la imaginea a două castele (pag.45) proiectează concluzia feroce despre nivelul prosper de trai din Republica Moldova. Silogismul exclamă:

„- în Europa cavalerii medievali îşi construiau castele ale căror ziduri serveau ca scut de apărare împotriva duşmanilor;

– astăzi, şi la noi întîlnim castele, dar ele servesc doar ca loc de trai.”

Să continui fără comentariu, e imposibil. Memento mori: tovarăşi! citiți și povestiți și la alții. Iată unicul caz, când prin intermediul “clasei muncitoare” din Republica Moldova, ex-sovieticii au întrecut, în sfârşit, Evropa. Vai și amar, ție, înapoiată Uniune Europeană. Cu mii de scuze, îmi permit o abatere microscopică: dă, Doamne, la toată prostimea, şi mie – ultimul, un aşa loc de trai. Sub straşnica condiţiune şi amarnica pedeapsă: castelele sa fie construite din salariu. Şi acela, nu media pe economie (al meu cu al lor, împărţit la doi), ci de nivelul plebei.

Pag.53, sinteză şi evaluare la capitolul: Numeşte cele mai importante instituţii de învăţământ… din or.Chişinău. Dificilă întrebare pentru elevul din clasa a IV-a, căci manualul nu nominalizează măcar una.

La pag.54 identificăm în text singulara noţiune “Ţările Române“. Despre ce o fi vorba, dlor autori? Câte capuri are acest balaur?

Savurăm imaginea unui havuz, cu inscripţia “Oraşul Chişinău” (pag. 63, cap.Vl, tema 1). Iartă-mă, Doamne, dar cât de bogată trebuie să fie fantezia elevului pentru a desluşi panorama municipiului?

Tot acolo, se insistă cu o întrebare de evaluare: care este documentul ce confirmă că tu eşti cetăţean al Republicii Moldova?

Nota bene: manualul categoric nu oferă informaţii despre documentul de identitate al cetăţeanuluil Republicii Moldova. Cum şi ce să răspundă copilul? Ori, întrebarea are un destinatar concret – invitatul de onoare al Partidului Comunist din RSSM, I.N.Smirnov, cneazul Transnistriei?

La pag. 64, titlul “Harta Republicii Moldova” nu corespunde hărţii reproduse, cu aşezări şi descoperiri mai importante din epocile paleoliticului, mezoliticului, neoliticului, a bronzului, din prima epocă a fierului (Hallstatt). Controversată interpretare. Încercaţi să convingeţi elevul că nu-i de vină inerţia ideologizată a Kominternului.

Degeaba e notificat dublu numele lui Ovidius (pag.65) la relatarea acestuia despre geți; puţin probabil să fi auzit un copil din cl.IV despre Publius Ovidius Naso (anul 43 î.e.n. – anul 17 e.n. Născut la Sulmo (Sulmona), studiază retorica la Roma, desăvârșindu-se ca mare poet elegiac latin; este exilat în anul 8 î.e.n. de împăratul Augustus la Tomis (Constanța), pe malul Mării Negre, fără a mai reveni. Autorul N. Lupan vorbește despre două poeme scrise de Ovidiu în limba dacă [1]. Iată că istoricul bucureștean Horia C. Matei [2] face referință doar la “un poem scris în limba localnicilor, care nu s-a păstrat.”).

Probele concludente, scoase întâmplător la iveală, conduc indubitabil la ideea că manualul ţine de sfera fantasmagoriei. Numai un astfel de deziderat e în stare să îndrepţăţească ”efortul” colectivului de autori (G.Gavriliţă, M.Dobzeu, V.Haheu, T.Nagnibeda-Tverdohleb, M. Veveriţă) la întocmirea şi editarea aparentei lucrări. Mai având în vedere munca evaluatorilor, a redactorului, a corectorului…

Şi numai astfel vom coborî la nivelul strădaniilor şi străduinţei ucenicilor din clasa a IV-a, în greaua lor încercare de a răspunde, în baza lecturii manualului ,,Istorie. Manual pentru clasa a IV – a, Editura Univers Pedagogic, 2006, la provocatoarea întrebare despre Descălecatul Țării Moldovei.

2011-01-29

Note:

1 Nicolae Lupan. Din coapsa Daciei și-a Romei. București. Criterion Publishing. 2007, pag.6.

2 Horia C. Matei. Lumea antică. Mic dicționar biografic. Chișinău. Universitas. 1993. Pag.184, articolul “Ovidiu”.

PS.

Nu că ași face haz de necaz, ci dintr-o mizerabilă curiozitate, propun autorilor excentricei lucrări să comenteze harta alăturată:

Reclame

3 comentarii

  1. […] [9] ,,Istorie. Manual pentru clasa a IV–a“, Editura Univers Pedagogic. 2006. Colectiv de autori (G.Gavrilita, M.Dobzeu, V.Haheu, T.Nagnibeda-Tverdohleb, M. Veverita). Vezi si comentariul de la https://eternamoldova.wordpress.com/2013/07/13/un-manual-de-istorie-debusolata/. […]

  2. […] [4] ,,Istorie. Manual pentru clasa a IV–a“, Editura Univers Pedagogic. 2006. Colectiv de autori (G.Gavrilita, M.Dobzeu, V.Haheu, T.Nagnibeda-Tverdohleb, M. Veverita). Vezi si comentariul de la „un-manual-de-istorie-debusolata”. […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: