EternaMoldova

Acasă » Dixi » Project » Mioriticii copii din „flori” ai defunctului Urss

Mioriticii copii din „flori” ai defunctului Urss

Contemporaneitatea a acceptat mult prea apatic mizeria promulgata de / si in jurul Chisinaului, prin reanimarea furtunoasa a termenului epocal „Moldova”. Aventura a prins fulgerator la „independentii de origini – nu in scopul inaltator de a renaste Tara, ci al egoismului de asi mangaia auzul si ambitia cu esopicisme. O eventuala invocare a sentimentului de veneratie a strabunei vetre nu rezista celei mai incipiente confruntari cu problemele prezentului. Cand declari Republica Moldova – lumea e zapacita: n-a auzit, nu cunoaste (apoi, lejer se observa hacuirea Basarabiei). Utilzand, insa, titulatura „Moldova”, o imagine inselatoare se contureaza in memorie; toti si toate dau din cap a incuviintare si nimicnicia prinde aripi.

Impertinenta Chisinaului oficial de reangajare eronata in uz a titulaturii „Moldova”, in paralel cu existenta de facto a statului Moldova – parte constituanta a Romaniei, este o blasfemie curata. Ori, e imposibil sa ne inchipuim statul modern Romania in lipsa Principatului Moldova. Aferim.

Cu atat mai inexplicabila e pozitia Romaniei, de antrenare in jocul murdar al „independentei” unei portiuni de pamant, ce-i apartine de jure. Elucidarea aparentei dihotomii a notiunilor Republica Moldova / Moldova cere implicit aplicarea criteriului obiectivitatii stiintifice. Idealul – in cazul nostru statul medieval Moldova – nu poate exista fara realitate. Ca instrument costitutional, Principatul a fost grav amputat: in 1774 – de catre Austro-Ungaria; in 1812 – de Rusia Tarista; cu reiterarea transantei invazii sovietice din 1940 (1944). (Lasam pentru alta ocazie invazia Imperiului Otoman din 1484 asupra Cetatii Albe si Chiliei, ocuparea cetatii Tighina si a Basarabiei istorice in a.1538, precum si instituirea de mai tarziu (a.1713) a raialei Hotinului, care au si fost realmente primele rupturi din habitatul moldovenesc). Actul Unirii din 1859 salveaza Moldova de cotropitorul aleatoriu. De acum incolo, Moldova este Romania, si viceversa.

Este evident ca actiunea de constituire, in 1991, a propriului statulet, chiar flancata de absorbtia denominatiei  „Moldova„, nu demonstreaza lansarea campaniei de refacere a Patriei. Prin urmare, alegoria devine egala cu „sfaraiacul” din anecdota lui Creanga. Vorbind pe scurt, „suveranitatea lor restructurata” ia chipul unei fete morgana, farmecul careia ademeneste prin falsificarea deliberata si recalcitranta a veridicitatii in unicul scop de mentinere la putere. Copioasa indeletnicire dezvaluie banalitatea aranjamentului fariseic: sa acopere ratarea intregirii Tarii atunci, cand ciuntit de vitregii, Principatul asteapta revenirea fragmentelor dispersate si a celor rataciti.

Preferand separatismul, potentatii zilei de la Chisinau sunt constransi totusi sa se ralieze la unele reguli inevitabile ale jocului. Astfel, din ce in ce mai consistenta reclamare  a „celui de-al doilea stat romanesc” n-are sanse de izbanda in virtutea urmatoarelor criterii:

  1. Istoriceste au existat Trei, Doamne, si toate TREI Tari Romanesti – Moldova. Ardealul si Tara Romaneasca, propriu zisa (Muntenia).
  2. Cronologic, iluminatii Chisinaului vin in urma altor formatiuni fictive.

O opera ca sa fie nobila, necesita coerenta unui fundament clasic. Ce cuprinde insa vulgarismul exagerat al „statalitatii socialiste moldovenesti„, decat ruperea fatidica de la radacini? Exegeza cailor de export a revolutiei pe plaiul basarabean descopera subtilitatile imensului gulag in domeniu. Ideile nationale, politice, estetice ale moldovenilor / romanilor anexati sunt catalogate in Uniunea Sovietica drept eroare umana. O noua „teorie„, a comunismului – despre lupta de clasa, dictatura proletara, revolutia permanenta etc., se implanteaza violent in teritoriile cucerite. Moscova decide subiectiv instaurarea – si limitele – libertatilor, frontierelor, democratiei… Un exercitiu aparte prezinta „ingenioasa” nascocire a „statalitatii socialiste”, conditionate chipurile de „specificul national” al unei parti din poporul rupt in doua.

Eliminarea anumitor factori predispozanti – avea cumva stire Rusia de existenta statului moldav? – descopera punctul nevralgic al aprigilor statalistil ” autohtoni. Unitatea probitatii si a principialitatii, permite constatarea catorva indici determinanti:

1.  Statalitatea moldava e atestata cu mult inaintea descalecatului datat cu a.1359. Locuitorii orasului Baia (capitala in perioada 1343-1354) argumenteaza fenomenul, spre exemplu, cu inscriptia latina de pe Pecetea din a.1300 “Sigilium Capitalis Civitatis Moldaviae Terrae Moldaviensis“.[1]

2. Destul de timpuriu, intre ambele state apar diverse relatii. E indeajuns sa amintim de casatoria Domnitei Elena (Olena), fiica lui Stefan cel Mare si a Evdochiei de Kiev, cu Ivan al III-lea cel Mare (suveran al intregii Rusii din 1462 pana in 1503, a desavarsit centralizarea statului rus, primul care incepe a se intitula „Tar”.  „In timpul guvernarii lui (…) a sporit considerabil autoritatea internationala a statului rus, au fost stabilite relatii diplomatice cu Papa de la Roma, Imperiul german, Ungaria, Moldova, Turcia, Iranul, Crimeea.„)[2].

3. Rusia semneaza multiple tratate cu Principatul Moldovei. Unul din ele, Tratatul de alianta de la Lutk, 2/13/aprilie 1711, dintre Dimitrie Cantemir si Petru cel Mare, determina la Articolul XI: „… hotarele principatului, dupa drepturile sale antice, sunt acelea ce se descriu cu raul Nistru, Camenetu, Bender, cu tot Buceacul, Dunarea, Muntenia, marele ducat al Transilvaniei si cu Polonia.”[3]

4.  La finele razboiului ruso-turc din a.a.1806-1812, matusca Rusi pretinde de la padisah granita pe Dunare, intentionand incorporarea ambelor tari romanesti. Gratie anumitor imprejurari de ordin international, pretentiile rusesti se reduc treptat: de la ambele tari romane, la intreaga Moldova, apoi la teritoriul Moldovei dintre Nistru si Siret, pentru ca pana la urma sa se limiteze la tinuturile ocupate de turci dintre Nistru si Prut – tinutul Hotin si Bugeacul (Basarabia pe hartile europene).

5.  Lacomia si perfidia „fratilor ortodocsi” proiecteaza notiunea „tinuturile ocupate de turci dintre Nistru si Prut asupra intregului interfluviu Nistru-Prut; samoderjavnaia Rusi acapara fraudulos jumatatea rasariteana a Moldovei,  careia i-a zis fatarnic (1813) – „Basarabia„.

Se zice ca nimic nu e mai suparator pe lume, decat ignoranta Adevarului. Umorul momentului razbate din aspectele precizate ale aventurii, caci mostenitorul de drept al Rusiei – Uniunea Sovietica – porneste pe seama bastinasilor o teribila campanie anti-romaneasca. Sfidand orice valori ale bunului simt, bolsevicii exerseaza cu instrumente nascocite:

a)    Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca[4] (RASSM), 12 octombrie 1924 – entitate teritoriala a indigenilor din Transnistria, creata artificial pe spatiul dintre Nistru si Bug, in componenta Ucrainei. Este a doua incercare, dupa esecul insurectiei cominterniste din 15-18 septembrie 1924 de la Tatarbunar.  RASSM cuprindea actualele raioane ale Republicii Moldova din stanga Nistrului, plus raioanele Balta, Barzula, Ocna Rosie, Codama, Cruteni, Pesceana, Ananiev (acum, in regiunea Odesa, Ucraina);

b)    Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca[5] (RSSM), 2 august 1940 – instituita pe o parte din teritoriul fostei Basarabii, componenta a URSS in perioadele 2.08.1940 – 26 iunie 1941 si februarie-august 1944 – 27 august 1991. In scopul vadit de inabusire a reminiscentelor nationale ale basarabenilor sechestrati (ca sa evite durerile de cap pe viitor), Uniunea Sovietica ii dezmembreaza (Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al URSS din 4 noiembrie 1940).  Parti considerabile din teritoriul moldovenesc sunt arbitrar incorporate republicii surori – Ucraina, care le detine nelegitim pana in prezent (in acelasi rand si Insula Serpilor, rupta de la Romania la 23 mai 1948). Pe ramasita din jurul Chisinaului, URSS organizeaza somptuos RSS Moldoveneasca;

c)     Republica Moldoveneasca Nistreana[6]25 august 1991 – creata sub umbrela militara a Federatiei Ruse la est de raul Nistru; detine si sase comune, precum si municipiul Tighina, situate la vest de Nistru. Inceputul este marcat de o alta data – 2 septembrie 1990, cand suzeranul unional infiinteaza abuziv pe malul stang al Nistrului (a cata oara?) o noua „statalitate” – Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca Transnistreana. Ulterior, bravii internationalisti isi proclama independenta, schimbandu-si afisa formatiunii, prin ce depasesc separatismul ucenicilor din Chisinau, ultimii – restantieri incurabili la capitolul „statalitate”;

d)    Republica Moldova[7], 27 august 1991 – usor modificata creatura din 1940 a sovieticilor – RSSM –  sub denumire renovata, conform actualitatilor timpului. In stradania de a deruta lumea, „alesii boborul” atribuie ilicit mostenirii acaparate termenul „Moldova” – un risc fatal, ce nu corespunde vestigiilor sub nici o viziune. Parlamentul Republicii Moldova ceruse guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) „sa inceapa negocierile cu guvernul moldovenesc cu privire la ocupatia ilegala a Republicii Moldova si retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul moldovenesc”. „Omologul” din Kremlin ignoreaza revendicarea strasnicilor statalisti de pe Bic. Ba si cedarile in continuu ale Chisinaului, prin instituirea Unitatii Administrativ-Teritoriale din Stanga Nistrului, au soarta similara. Sa fi tinut cont „omologul” de faptul ca „guvernul moldovenesc” e reprezentat, bine merci, de statul Romania? Nu stim, dar manipulatia cu „guvernul moldovenesc” e combatuta de platitudinea realitatii. Iata dovada peremptorie, ramasa din activitatea laborioasa a acelui „rege al poeziei”: „… in calitate de ministru de externe, el (Vasile Alecsandri, nota autor) are un schimb de scrisori diplomatice cu consulatul austriac din Iasi, care refuzase viza unor pasapoarte sub motiv ca aveau emblema: „Principatele Unite – Moldova si Valahia”, iar nu simplu „Moldova”…”[8]

Pretinsul stat Republica Moldova nu are capacitatea de a  personifica Moldova Marilor Domnitori, caci etaleaza o pura parodie – model a exportului de revolutie comunista in spatiul danubian. O parte nicidecum nu reprezinta integralitatea. Substituirea tot mai ferventa a denumirii statului Republica Moldova cu numele vechi „Moldova” releva, in unicat, legitimarea benevola a instrainarii de la vatra a unei parti din pamantul stramosesc.

Rezulta, in mod ironic, izbanda invadatorului, la care nici ca visau matusca Rusi sau „eliberatorul” rosu. Si atunci, daca nu oprim defaimarea numelui, se creeaza un confuz penibil, cu deplorabile consecinte pentru eternitate. Din care motive, imperios necesar se prezinta urmatoarele:

1. Sa fie recunoscute ca injuste, –

a) asumarea abuziva a titulaturii „Moldova” de catre autoritatile din Republica Moldova;

b) substituirea sintagmei „Republica Moldova” cu titlul conventional „Moldova”.

2. Obligativitatea autoritatilor Republicii Moldova /  Romaniei de a revizui materialele mass-media / manuale / ghiduri / enciclopedii / harti / titrarea autoritatilor, institutiilor cu referinta la vizarea concreta a pseudo-statuletului Republica Moldova, ci nu a mandrului stat de odinioara al Moldovei.

Nu mai intrebam de stringenta elaborarii unui act normativ, ce ar stopa demagogia ieftina si mediocritatea.

02 septembrie 2013

Note

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: