EternaMoldova

Acasă » Dixi » Project » Jocul periculos al aducerii „Moldovei” la Chisinau

Jocul periculos al aducerii „Moldovei” la Chisinau

Basarabia în relaţiile româno-sovietice (1918-1947)

In loc de motto: Moldova nu apartine Chisinaului, ci Chisinaul este una din mosiile Moldovei.

Nu este prima data cand se arunca angro mizerie peste capul celora care o accepta molcum. Batjocura din ultimii ani cu cea mai ”moldoveneasca Moldova” sau cu „Basarabia de pe hotarnicia raionului Cimislia” este dovada peremptorie a referintei autoritatilor la mitul national. Actiunea se inscrie perfect in aria fantasmagoricului caci, fie continutul cat de jinduit, sub raportul veracitatii, aceasta inclina spre minciuna, descoperind anumite laturi obscure. Nici o intrebare nu am la iluminatii de la guvernare – esopicismul si mercantilitatea indeletnicirii par atat de transparente. Nedumerirea mea e indreptata inspre sistemul solar, ba chiar in Univers. Pe cat de corecta sa fie conformista idee, precum ca palma de pamant de langa comuna Bacioi, sub coasta Chisinaului, reprezinta ditamai „Teara Moldovei„? Ori, reiterez intrebarea sub alt aspect: cat de exact etaleaza raionul Anenii Noi – Basarabia / Moldova / Romania / Europa…?

Cine are puterea sa explice extravaganta aberatie – „Consulatul General al Moldovei”… din Iasi -???  (sursa – https://ro.wikipedia.org/wiki/Ia%C8%99i)

Desigur, noi, cei din Republica Moldova, avem tot temeiul sa afirmam: da, suntem moldoveni sau noi suntem Moldova (hai, ca nimeni nici contesta realitatea!). Una e insa dialogul stradal si alta, cu totul, afirmatile protocolare. Doua judecati stau la baza rationamentului. 1. Afirmarea e justa – absolutamente – la dimensiunea posesorului de suveranitate, adica in sanul maselor largi, dar fara angajarea criteriului politic. 2. Din cealalta parte, inedita „teorie” a oficialilor despre suprapunerea notiunii „Moldova” celei de „Statul Republica Moldova” nu reclama decat o groaznica aberatie, cu repercusiuni fatale pentru natie. Cei care au „privatizat” notiunile tezaur „Moldova / Basarabia” comit o frauda in fata lumei intregi. La examinarea fanfaronadei Chisinaului cu plancarde gen „eu iubesc Moldova„, „Moldova este Patria mea” etc. – cum nu dai, pline de o dulce melancolie, se observa lejer ca ele vizeaza, in unicat, doar satul Vanatori, Nisporeni, care – vai – nu poseda gram de capacitate sa personifice Tara. Ma rog, e un simplu sat…

In context, de ce oare muncitorii revolutionari nu aduc in „New-Maldova” muncipiul Bacau? Citisem undeva ca pe acolo s-o fi nascut „nas voievoda” Stefan cel Mare. Apoi, cu tot sovietismul impus prostimii de pe Valea Narnovei (afluent de stanga al Prutului), aici se fredoneaza frumoasa melodie cu „Trandafir de la Moldova / Bacau / Dorohoi / Suceava„. Aduceti, de asemenea, in Moldova satul Ipotesti din Botosani, Mircestii, Humulestii… Aduceti, in fine, Moldova in Moldova, ca sa curmam sirul aiurelelor maximaliste.

Cert este ca notiunea „Basarabia” n-a conturat / nu contureaza hotarele unei structuri administrative. Mai mult, niciodata in Istorie ea n-a fost o entitate teritoriala deosebita. Sub aspect stiintific, termenul „Basarabia” reprezinta patrimoniul Principatului Moldova dintre Dunare, Marea Neagra si Nistru, pana la cetatea Tighinei. Apartinea initial Tarii Romanesti – de unde si se trage numele de Basarabia; in secolul al XIV-lea teritoriul a fost cedat voevodatului Moldova. Autorul Sever Neagoe concretizeaza detalii: „In timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432) in urma unor tratative ale acestuia cu Mircea cel Batran, avand in vedere pericolul otoman ajuns la frontiera de sud a Munteniei si necesitatea participarii domnului moldovean la apararea gurilor Dunarii, Moldova a primit dela munteni tinuturile de sud dintre Carpati si Prut, precum şi tinuturile Bugeacului denumite Basarabia pana la Dunare, Siret si Milcov. Frontiera Moldovei cu Tara Romaneasca s-a mutat asfel catre sud pe Dunare, Siretul Inferior si raul Milcov (cursul vechi al acestuia la nord de cetatea Craciuna) pana la frontiera cu Transilvania.”[1] Cucerind mai tarziu (a.1538) aceasta portiune de la Moldova, Osmangiii o denumesc Bucak  (Bugeac), in turceste – „Tinut de frontiera„.

Formula explicita „In anul 1410 Alexandru a primit de la genovezi Cetatea Albă.”[2], utilizata in opera istoricului Constantin C.Giurescu, demonstreaza univoc ca Cetatea Alba nu constituie parte componenta a Basarabiei.

Anticipand evenimentul de trista pomina, putem conventional rezuma ca de la facerea lumii si pana la 16 (28) mai 1812, interfluviul Nistru-Prut constituia parte indispensabila a unei Tari, a unui Neam. Anul 1812 aduce pentru moldoveni blestemul cel mai strasnic la care poate fi supus un popor – distramarea in doua.

La incheierea razboiului ruso-turc din a.a.1806-1812, Rusia cerea ambitios de la sultan „ambele tari romanesti” – Tara Romaneasca si Moldova, specificandu-se ca „fluviul Dunarea va fi de acum inainte granita dintre cele doua Imperii[3]. Datorita imprejurarilor internationale ce favorizau opunerea reprezentantilor turci la tratative, pretentiile rusilor se reduc treptat: de la ambele tari romane – la toata Moldova, apoi la teritoriul Moldovei dintre Nistru si Siret, pentru ca pana la urma sa se limiteze la tinuturile ocupate de turci dintre Nistru si Prut – tinutul Hotin si Bugeacul (Basarabia pe hartile europene). Aplicand insa fraudulos denumirea de Basarabia asupra tuturor tinuturilor dintre Dunare si Hotin[4], Rusia anexeaza intreg spatiul rasaritean al Moldovei, adica un teritoriu care nu facuse parte din vilayeturile (provinciile) otomane.

Apreciind Pacea de la Bucuresti, 16 (28) mai 1812, ca pe o “pace prin care, fara rusine si in dispretul oricarui drept, ni se ia jumatate din Moldova”, savantul Constantin C.Giurescu subliniaza in cunostinta de cauza: “ Astfel, cu rapirea Basarabiei, incepe marea drama a istoriei noastre contemporane si problema cea mai grea a politicii noastre externe: relatiile cu Rusia.”[5]

Vremea a dovedit cu prisosinţă ca marele perdant in razboiul ruso –turc din 1806-1812 a fost nu Sublima Poarta, ci o alta Poarta, cea a Crestinatatii, cum si-a numit profetic Tara viteazul Domn Stefan al Moldovei. S-a dovedit angro ca pe langa virtutea militara demonstrata, Imperiul Tarist aplica cu succes la tratative tactica vicleniei si a intrigilor. Drept urmare, cealalata parte semnatoare a Pacii Turcia, cedeaza, bine merci, ceea ce nu-i apartine si Rusia rupe Moldova in bucati.    (…)

 14 septembrie 2013

Note


[1] Sever Neagoe. „Teritoriul şi frontierele în istoria României”. Editura Ministerului de Interne. 1995. Pag.70.

[2] Constantin C.Giurescu. Istoria romanilor. Vol.I. B., Editura ALL. 2010. Pag.95.

[3] http://ro.wikipedia.org/wiki/Pacea_de_la_Bucure%C8%99ti_(1812). Adeptii „moldovenismului” pot sa treaca cu vederea recunoasterea caracterului romanesc al Moldovei de catre matusca Rusi. Apoi, observati, nici vorba de „Basarabia”, in sensul actual al cuvantului. Dezolant pentru mancurti: ea, pur si simplu, nu exista. Mai mult, Rusia Tarista de loc nu intentiona constituirea unei entitati teritoriale deosebite, ci, dimpotriva, desfiintarea finita a specificului national teritorial si spiritual al bastinasilor. Rezistenta guvernului rusesc a mers pana intr-acolo, ca se propunea schimbarea numelui Basarabiei, deoarece “insasi denumirea aminteste o alta patrie, are o insemnatate mare politica, nascand visuri separatiste“. Memoriul Principelui Obolenschi sustinea ca Basarabia sa se numească  ”gubernia Alexandrovscaia, sau, dupa exemplul guberniei Ecaterinoslavscaia, Alexandroslavscaia“ (citat dupa: A. Boldur. Istoria Basarabiei. B. Editura Victor Frunza. Editia a II-a. 1992. Pag.478). Asta-i una.  A doua. Vanzoleala cu strasnica „antichitate / statalitate etc.a Basarabiei are o data fixa – in vazul tuturor, chiar si a pretinsilor „orbi” – 12 octombrie 1924. Atunci tatucul tuturor popoarelor tov. I.Stalin a decis exportul revolutiei comuniste in spatiul mioritic, aprinzand focul „moldovenismului”, atat de sensibil la manevrele actuale ale separatismului.

[4] Constantin C.Giurescu. Istoria romanilor. Vol.III. B. Editura ALL. 2010. Pag.238.

[5] Ibidem, pag.238-239.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: