EternaMoldova

Acasă » Dixi » Relevanta unui risc al „alesilor” ot Chisinau

Relevanta unui risc al „alesilor” ot Chisinau

Epoca socialista a invatat populatia din interfluviul Nistru-Prut sa nu se increada istoriografiei “oficiale”. E si de inteles, dupa atata amar de experiente varsate pe capul nostru, mai ales, ca multe din ele n-au prea prins in solul basarabean. Unele, poate si de buna credinta, dar amprenta comunista a atribuit ideilor in ansamblu o nuanta de falsitate. Cu atat mai straniu arata incercarile proletcultiste ale Chisinaului de dupa 27 august 1991, iar o viziune mai clara decat vorba ne-o ofera exemplul de ultima ora cu furtul numelui istoric al Patriei.

Aparent scapat de sub tutela imperialilor, Chisinaul recidiveaza in reanimarea postulatelor de culoare rosie. Astfel, guvernarea isi asuma o doza extraordinara de risc, promulgand zarva cu „Maldova” din mahalaua Poarta Tarnii, sat Vanatori, Nisporeni, alias, cel de-al doilea stat romanesc. Cetatenii sunt pusi in fata basmului – desi relatiile se interpreteaza de  catre maturi, adica, mai serios nici ca se poate. E interesant, printre altele, cine sufera mai mult din aceasta aventura insultatoare – maturii sau copiii? Iata cateva-i din judecatile noastre in aceasta privinta.

***

  1. La 20 martie 1360 regele Ungariei, Sir Ludovic I, vorbeste de marca sa „terra nostra Moldauana” – tara noastra Moldoveana – aflata dincolo de muntii Carpati, dar legata prin pasul Prislop de Maramures; numele acesteia apare in onomastica la 1287 si 1334 / 1335. Urmasii capitaniei lui Dragos de pe raul Moldova se rascoala in 1359 si rup legaturile de vasalitate cu stapanirea maghiara. Eliberarea Diplomei regale pentru Balc, din 2 februarie 1365, constituie „adevaratul act de atestare al Moldovei neatarnate sub domnia lui Bogdan I (1363-1367)”.[1]
  2. Laconica titulatura a Domnitorului Roman I Musat (a domnit 1393-1394) „mare de sine statator Domn Tarii-Moldovei de la munti pana la termul marii[2] permite sa constatam ca strabuna Moldova ostenea sa-si cuprinda teritoriul desemnat de Dumnezeu. Spre nord, Tara a ajuns sa stapaneasca Pocutia, spre est – Dubasarii (peste Nistru). Cu deosebire mentionam, ca de la 3 februarie 1388 Pocutia este supusa Moldovei (nu si incorporata ei), in calitate de zalog pentru un imprumut de 3.000 de bani italieni de argint, facut regelui Poloniei de catre Domnul Petru  I (1378-1393)[3].
  3. Tinutul de la Dunare spre mare, notificat pe hartile europene ale timpului sub numele Basarabilor, e cedat Moldovei de catre Tara Romaneasca pe vremea lui Alexandru-cel-Bun (anii de domnie 1400-1432). Exceptie fac cetatea Chiliei, pe care ulterior avea s-o cucereasca de la unguri, Stefan cel Mare, si Cetatea Alba, aflata in posesia negociantilor genovezi; ultima e cedata lui Alexandru cel Bun in 1410. Desi in virtutea anumitor circumstante Alexandru renunta la Pocutia in favoarea regatului polon, „a putut sa se intituleze, el cel dintaiu in dinastia moldoveneasca: Domn de sine statator. ” [4] (Marturia savantului Nicolae Iorga in aceasta privinta ridica o oarecare ambiguitate vizavi de citatul anterior – din lucrarea istoricului Ion Nistor: care din domni a fost, totusi, primul „de sine statator”?)
  4. Voievodul Stefan cel Mare si Sfant (domneste: aprilie 1457 – 2 iulie 1504) a consolidat habitatul destinat moldovenilor, in eternitate. Ba chiar e pastrat in legenda legamantul pentru nedemnii sai urmasi, de-a sta straja la hotare.
  5. Dilema moldo-polona cu referinta la posesia Pocutiei se rezolva partial in anul 1505, cand “…pe timpul domniei lui Bogdan al III-lea (1504 – 1517), moldovenii au cedat cu usurinta polonilor Pocutia.”[5] Doar ca pana astazi polonii „uita” sa restituie datoria in bani.
  6. Nebunia si vitejia Domnului Tarii, Ioan Voda cel Cumplit (februarie 1572 – 10-11 iunie 1574), arunca pentru ultima oara o luminoasa reflectie asupra vechilor hotare ale unei Moldove independente. Odata cu caderea lagarului de la Roscani, sub iezerul Cahulului, langa Prut,  incepe declinul, parca fara de sfarsit, al Tarii.

***

Desfasurarea paguboasa, de mai tarziu, a evenimentelor, desemneaza clar unica cale a salvgardarii Principatului Moldovei de la pieire. In Unirea din a.1859, Moldova a gasit paradigma supravietuirii sale ca stat, evitand consumarea in imensul spatiu euro-asiatic al ruso-mongolilor, altfel zis, disparitia de pe harta politica a umanitatii. Respectiv, REINTREGIREA actuala a patrimoniului moldovenesc, risipit violent de catre cotropitor, nu are o alternativa deosebita.

***

Prabusirea Imperiului rosu deschidea, in 1991, calea de revenire la bastina a moldovenilor central-basarabeni. Ambitia personala si de grup a potentatilor zilei de la Chisinau a condus, insa, la constituirea neasteptata a pseudo-formatiunii „Statul Republica Moldova”. Impertinenta liderilor careia, intrecand orice masura, incepe sa ignore propria creatura, pe care o numesc fariseic „Moldova” / „Tara Moldovei”. De parca ne-a scapat Dumnezeu de o grija: Tara – e unita, pamanturile – returnate. Un vis banal. Tragedia seculara a poporului, alesii o prezinta sub laurii triumfului propriei „statalitati” – cum nu dai, de sorginte socialista. Din rusinea ce ne-a contopit, selectam la intamplare cateva secvente pentru consultare: – http://www.asm.md/; – http://www.uniuneascriitorilor.md/; – http://social.moldova.org/tag/uniunea-jurnalistilor-din-moldova-0-rom.html; – http://usm.md/; –http://www.bnm.org/; – http://mitropolia.md/ –  si a.m.d., pana la infinit. Ocupatiunea iluminatilor depasind limitele absurdului, ne intrebam in ce masura corespunde fabuloasa auto-intitulare criteriului de Adevar? Intrebare similara cu referinta la pretinsul atribut „cel de-al doilea stat romanesc”.

***

Din ratacirea ambelor carari intortocheate, incercam o usoara limpezire a apelor.

***

A. Oricine si-ar da osteneala sa rasfoiasca vestigiile, rezuma o cruda realitate – natia moldoveneasca si pamantul ei sunt sechestrate violent in fragmente:

1 – Moldova istorica;

2 – nordul Bucovinei, cu Tinutul Herta;

3 – nordul Basarabiei – orasul Hotin si tinutul omonim;

4 – Transnistria;

5 – Bugeacul-vechea Basarabie, cu plasele Reni, Bolgrad si Ismail, Cetatea Alba cu podgoriile din imprejurimi si Insula Serpilor cu o parte a deltei Dunarii;

6 – Republica Moldova.

Prin urmare, acei care se declara „iubareti de Maldova” – de care s-a umplut valea Bicului in ultima vreme – mai intai sa o INTREGEASCA.

Apoi sa vina cu sentimente de amor. Si abia atunci sa se intituleze – Tara Moldovei sau sa editeze enciclopedii despre Moldova refacuta – pe-acelea, sar si eu sa le citesc! Acolo, vreau sa locuiesc!

***

Dar sa vedem in ce consta riscul „marilor patrioti„? Chestia e ca in eventualitatea unei interpelari la Curtea Internationala de Justitie, vizavi de constatarea numarului de subiecte ce poarta numele „Moldova”, Chisinaul pierde confruntarea cu Rusia. Federatia Rusa va argumenta lejer ca premergatorii sai niciodata n-au anexat Tara Moldovei in intregime – cum se rezuma din vorbaraia scapata in coluarele puterii de la Chisinau. Iata ca Rusia nu poate fi acuzata de ceea ce nu a facut, adica de ocuparea Moldovei integre. Istoriceste e dovedit ca in a.1812 ea a ocupat doar jumatatea de rasarit a Tarii. Aferim.

***

Devine cert ca suntem cu totii jertfa unei monstruoase mistigicari. Ramane doar de adresat adanci multumiri Federatiei Ruse pentru intelegerea si demnitatea cu care asista nechibzuita aventura chisinauieana, dar nu riposteaza.

***

Cert este ca desi decimat in 1812, Principatul a continuat sa fie subiect al dreptului international, pana la salvatoarea unire din ianuarie 1859. Cu o istorie particulara de peste cinci veacuri, Moldova a pus temelia statului roman modern, constituind Principatele Unite ale Moldovei si Tarii Romanesti. Unirea cu Tara Romaneasca a consacrat statul Moldova pentru vesnicie; el a supravietuit, contracarand intemperiile timpului.

***

In reciclarea adoptata Principatul prospera si astazi si nu se observa oportnitatea vreunei parodii ticaloase. Configurarea a doua Moldove pe harta lumii e prea dezgustatoare, ba chiar absolut impardonabila si dezonorabila.

***

B. Rationamentele „slugilor boborului” la categorisirea „celui de-al doilea stat romanesc” (-?) nu rezista unei infame rasfoiri a trecutului, care cunoaste Trei, Doamne, si toate Trei tari romaneti – Ardealul, Moldova si Tara Romaneasca.

***

Incheiem, cu referinta stricta la cunoscutul „punctum” eminescian.

(…)

 24 octombrie 2013

Note


[2]  „Istoria Basarabiei”. Ion Nistor. Chisinau. Cartea moldoveneasca. 1991. Pag.32
[3]  „Istoria romanilor”. Nicolae Iorga. Chisinau. Universitas.1992. Pag.74.
[4] Ibidem. Pag.82.
[5] Sever Neagoe. „Teritoriul şi frontierele în istoria României”. Editura Ministerului de Interne. 1995. Pag.72. Vezi si anexele 5,6.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: