EternaMoldova

Acasă » Dixi » Project » Tragicomicul derizoriului si sfintenia neamului

Tragicomicul derizoriului si sfintenia neamului

Se afirma sus si tare in ultima vreme, la nivel cotidian / protocolar, precum ca “Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil”. Chiar aparitia voluntara, ca ciupercile dupa ploaie, a multiplelor cnezate pe rapa Durlestilor, absolut nu intimideaza iluminatii de la putere, care si-au gasit indeletnicirea de baza in a pangari numele istoric al Patriei. Tragica epopee a ex-respublicutei sovietice socialiste moldovenesti, devenite peste noapte „Statul Republica Moldova” – de facto, cunoscutul copil din flori al defunctei URSS, te uimeste prin absurdul sau. Caci daca a rupt in a.1812 o jumatate din Principat, Rusia Tarista a facut pe dracul in patru ca sa dezradacineze interfluviul de originile sale carpatine. Evenimentul unirii a demonstrat, insa, persistenta constiintei nationale la bastinasi: acestia nu si-au pierdut demnitatea, au confruntat teroarea si au revenit la vatra, integrand UN POPOR si UN TERITORIU.

Nici vorba, de altfel, sa se auda prin a.1918, pe intinsurile basarabene, de limba austriaca (zisa mai tarziu de nedemnii urmasi, sarbatoarea „limba noastra„!?)… Nici vorba de constituirea unei pseudo-„Maldove” sub zidurile satului Vanatori, langa Ungheni. Contrar drasticelor masuri de deznationalizare, Istoria nu articuleaza, de asemenea, slavonismul Cernautilor sau Hotinului, al Cetatii Albe sau Ismailului… Pamantul si populatia s-au intrunit, pur si simplu, excluzand anormalitatea sechestrului infaptuit de cuceritor. 

Cu atat mai mult prinde contur nimicnicia demnitarilor „independentei” anului 1991, care si-au cladit convingerile pe falsul trinom comunist – limba / popor / istorie  „moldoveneasca”. Evolutia umana cunoaste descalecatul, evolutia in apogeu si decaderea doar a unei Tari a Moldovei. Conjunctura internationala nefavorabila din sec.XIX contureaza pana la urma Unirea Principatelor drept singura cale a salvgardarii statalitatii autohtone. De bine, de rau, aceasta prospera si acum la umbra Carpatilor si nu necesita vreo butaforie pacatoasa pe helesteul de langa Visterniceni.

Imbracand neo-colonialismul rus  mantia rosie, Uniunea Sovietica inventeaza si exploreaza minciuna din 12 octombrie 1924 despre existenta a doua „limbi / popoare / istorii” in habitatul moldovenesc. O durea tare, se vede, in cot, de soarta osanditilor. Impertinenta liderilor moscoviti isi atinge apogeul la 28 iunie 1940, odata cu cucerirea Basarabiei; ba inca apar jertfe complementare. Sub pretextele scornite ale “teritoriilor locuite de ucraineni si compensatiei (juste?) pentru repararea nedreptatii savarsite prin stapanirea abuziva a Basarabiei timp de 22 de ani”, agresorul fura nordul Bucovinei si, dintr-o eroare tactica (!?), ocupa Tinutul Herta. Odiosul „tratat al pacii” – Pactul Ribbentrop-Moplotov ii serveste drept paravan.

Printre altele, initial tovarasii negociau cu colegul lor A.Hitler acapararea intregii Bucovine. Doar „buna orientare” a fuhrerului in geografie (politica) a salvat partea de sud a Tinutului de ocupatie. In mod contrar, se descopereau imediat ruteni si in Suceava.

La scurt timp dupa potolirea euforiei invadarii, Kremlinul decide (2 august 1940) distramarea arbitrara a spatiului moldovenesc rapit. Moldova Orientala e dezbinata astfel, incat sa dispara orice reminiscente ale unitatii nationale. Fragmente de glie stramoseasca sunt atribuite  Ucrainei, care le stapaneste ilegal pana in prezent, iar populatia, in cel mai clasic stil bolsevic, e „ridicata” si deportata.

Siretlicul stalinist s-a dovedit atat de ingenios, incat continua si astazi sa loveasca miseleste in unitatea neamului si provinciilor romanesti. Obiectivul ramane neschimbat, de peste 200 de ani: mioriticii rupti de la matca sa nu limpezeasca problema identitatii sale. Interesat de mentinerea  haosului, cotropitorul isi schimba usor instrumentele, mai recent punand accentul pe criteriul „statalitatii” importate; concomitent, aplica lovituri din spate, mascate sub teza federalizarii. Straniu lucru, dar pe langa protozaurii nomenclaturisti si autohtonii rataciti sufleteste, straduie mult in promulgarea pretinsei etnii moldovenesti cei care la „buna ziuaabia de scapa printre dinti cate un „zdraste„.

Categoric, providenta l-a ales pe Mihai Viteazul in calitatea de Domn al tuturor Valahiilor din Tara Romaneasca, Transilvania si Tara Moldovei (mai, 1560) nu pentru ca in 1991 sa apara brusc, sub Cimislia, ticaloasa parodie despre cel de-al „doilea” stat romanesc. Sa ne amintim, ca intr-o scrisoare din 12 puncte adresata imparatului Rudolf al II-lea, Voievodul tocmai cerea garantarea pe veci a unitatii celor trei tari romanesti istorice (consulta harta).

Unde era pe atunci Chisinaul, cu „antica” lui statalitate?

De ce bagatorii de seama a „statalitatii” comunei Bacioi nu aduna Basarabia inapoi?

De ce nu lupta (macar ei!) pentru intregirea neamului si plaiului moldovenesc / romanesc?

(…)

 21 martie 2014

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: