EternaMoldova

Acasă » Dixi » Dulcea minciuna (anti-omagiu unei Declaratii) (I)

Dulcea minciuna (anti-omagiu unei Declaratii) (I)


In loc de moto: Ce-ai facut cu glia basarabeana cotropita eliberatorule”?

Cu mare regret pentru mancurtii de toata spuma, Declaratia de suveranitate a Republicii Sovietice Socialiste Moldova[1] (Nr.148-XII,  din  23.06.90, „Vesti” Nr. 8/192, 1990) e patrunsa de o perversa minciuna; inca din primele randuri. Cine nu crede, sa ia atitudine.

Textul spune: Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova de legislatura a XII-a in cadrul primei sesiuni, apeland la adevar ca toti oamenii sunt egali si au dreptul la viata, libertate si bunastare, intelegand responsabilitatea istorica pentru soarta Moldovei, care are istorie proprie, cultura si traditii milenare, respectand dreptul la suveranitatea tuturor popoarelor, in scopul instaurarii legii, protectiei legale si stabilitatii sociale, exprimand dorinta poporului, declara solemn: 

1. Republica Sovietica Socialista Moldova este un stat suveran. Suveranitatea R.S.S. Moldova este unica si necesara conditie a existentei statalitatii Moldovei. (…)”

Citatul documentar permite creionarea cu brio a „i”-ului ce razbate, din care motive ne oprim cu lectura aici[2]. Momentul potrivit, de altfel, sa evaluam si durerea de cap (implicarea ne rugata) a iluminatilor vizavi de „soarta Moldovei”. Data fiind importanta Declaratiei, vreau sa cred ca mecanismele ei cognitive poseda o puternica argumentatie si nu lasa loc de ipoteza. Va fi lesne, prin urmare, sa determinam tara raportata: o fi vorba despre „Moldova” – parte constitutiva a statului roman, sacralitatea suprema a unitatii moldovenilor sau „Republica Moldova” – copilul din flori si becisnicul vasal al Rusiei?

Aprioric retinem ca, in modul cel mai fariseic, jucaria stalinista se contrapune pana astazi biotopului moldovenesc. Societatea e umpluta cu urata farsa, in plina complicitate a autoritatilor si, ce-i mai sfidator, a cercurilor savante (nicaieri nu poate fi mai comica pompozitatea falsificata decat in intritarea Academiei de Stiinte. Nu a republicii, ci… Ati ghicit? (Cine n-a nimerit, consulta – http://www.asm.md/; accesat la 22 iunie 2014. Luata in comparatie, povestea cu regele gol pierde valente. Concomitent, absolventii scolii sovietice sa ia aminte la „satucurile” printului Crigori Potiomkin. Prin analogie, acestea apar ca niste decoruri anacronice depasite instant si masiv de catre „anticul” hanat chisinauiean.) Barem sa fi fost vorba de vre-un „specialist” – adusi cu carele in scopul deznationalizarii si exploatarii craiului: o mie de ani ii trebuie astuia sa auda de „nas voievoda Mihai Eminescu” (epizod vizionat la postul rus de televiziune ORT) sau sa articuleze in limba romana un maruntel „buna ziua„. Uite ca sunt favoriti locali, intr-o tinuta vestimentara impecabila (nu si morala, onestitatea prabusindu-se undeva prin filele memorabilului bilet de partid). Refugiati in mirajul conventional-simbolic al aplicatiilor „corecte„, ei familiarizeaza tanara generatie cu dimensiunile brodate ale unei „Maldove” neadecvate, pitice – spaima panslavismului. Mizerabila poveste acutizeaza sentimentul de jale si amaraciune. Zi de zi, cetateanul de omenie se trezeste intr-o amestecatura a definitiilor tumultuoase, ce-i impiedica orientarea in timp si spatiu. Iata de ce pare curios cum de „uita” sau se fac a „uita” deputatii  (mai ales) caracteristicile ce revin imparatiei lor?

I. Individualizarea  Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova de legislatura a XII-a…„, ce indica? Nu altceva decat taierea „suverana si independenta, unitara si indivizibila” a radacinilor, deoarece prelungirea numerotarii legislaturilor mostenite de la interventionisti, legitimeaza fanfaronadele declansate la 12 octombrie 1924 / 2 august 1940. Cu alte cuvinte, sub panza constitutiei modificate a unei ordinare slobozii rusesti, mentinem voluntar distorsiunea de la vatra. Nu ne vom insela, deci, in afirmatia ca „unsii” la domnie nici gand aveau sa paraseasca alaiul patronului muscalesc. Per contrario, sub masca efemericei suveranitati, ei modernizeaza inexorabilul proces de eroziune al podgorenilor rasariteni si aplica o lovitura devastatoare miscarii de revigorare nationala, implinindu-si capriciul automutilarii. Cu incantatoarele notiuni republica / legislaturadescinde, ne dam bine seama, artileria grea a tovarasilor” scoliti de / si de-a valma cu Kremlinul. Dar care e suportul juridic al incursiunilor lingvistice angajate?

Doua sunt clauzele, ce ne ajuta in explicatii. Una isi trage originile din expansiunea tarismului peste Nistru, cealalta – reflecta apetitul defunctei Uniuni Sovietice.

A. Oricine poate lejer constata, prin intermediul surselor aflate la indemana, cum la tratativele din a.1812 Rusia Tarista presa Inalta Poarta sa-i cedeze ceea ce nu apartinea nici uneia din partile beligerante: dintru intai, ambele Tari Romane; dupa aceea, doar Principatul Moldovei; pe urma, Moldova pana la Siret; potolindu-si pofta, in sfarsit, pe linia Prutului. Incheierea Tratatului de la Bucuresti din 16/28 mai 1812 contura inceputul rasunatoarei drame a intinsurilor moldovene rapite de slavi, ce dureaza mai mult deja de doua secole.

Oficioasele  formule ale Tratatului ruso-turc[3] delimiteaza precaut concesiile admise pe contul Moldovei: „Art. IV: Prutul, de unde acest rau patrunde in Moldova, pana la varsarea lui in Dunare, apoi din acest loc malul stang al acestui fluviu pana la Chilia si la varsarea sa in Marea Neagra, vor forma hotarul celor doua Imperii: Rusia si Turcia. Art. V: Partea din Moldova asezata pe malul drept al Prutului este parasita si data Sublimei Porti, iar Inalta Poarta lasa Curtii Imperiale a Rusiei pamanturile din stanga Prutului, impreuna cu toate fortaretele, orasele si localitatile care se gasesc acolo, precum si jumatate din raul Prut, care formeaza frontiera dintre cele doua Imperii.

Singurul izvorul select redat ajuta cititorul sa clarifice cea mai abcd-ista dezlegare a uimitoarei comedii, prin care o jumatate din populatia Principatului (cea subjugata de cotropitorul aleatoriu) e catalogata mai tarziu – aproximativ, de pe la a.1918 incoace – drept „moldoveni„, ceilalti, consemnati pe mapamond – vai! – in calitate de „rumani“. Suplimentar, de la distanta a circa 200 de ani, frazele protocolare ale hraparetilor talhari descopera adanca goliciune a califatului incropit de molima rosie pe rapa Durlestilor: raul Prut patrunde in Moldova, dar nu-i hotar. Ceea ce constituie chintesenta dureroasei probleme a Basarabiei.

Se vede bine, vasazica, ca truda de a restrictiona umbra „fratelui mai mare” in frecventa intrebare moldoveni / romani nu necesita efort distinct, fie si din partea paturilor eterogene. Se cere un pic de bunavointa, un gram de dorinta si totala credinta ca intunecimea ipocriziei desfasurate de senior cu mana victimei nu poate respinge cuvintele mantuitorului: „Aveti ochi, si nu vedeti? Aveti urechi, si nu auziti?” (Marcu 8.18) La care apostolica cerinta, indemnam pe toti atotstiutorii si propovaduitorii „dreptatii” conectate invariabil la meridianul or.Oha (nordul insulei Sahalin) sa contempleze o curiozitate civica inofensiva: „Partea din Moldova asezata pe malul drept al Prutului…”.

Mai subliniem, in special, ca firava autonomie a Basarabiei din perioada anilor 1816 -1828 nu poseda ansamblul de instrumente tipic masinariei sine statatoare de stat. Fictiunea ei – daca si s-ar pune intrebarea – o demonstreaza Legea tarului din 29 februarie/15 martie 1828, plasand Basarabia la catastiful „oblaste” (gubernie)[4]. Dovada peremptorie ca in rastimp ocupantul cauta pur si simplu solutia. Iar pravoclavnica avertizare a Legii precum ca „toate afacerile se lucreaza in limba rusa” nu lasa loc alternativei si ne indreptateste supozitia.

Cancelaria Curtii Imperiale a colosului nordic avea perfecta constiinta de periclitarile ce incercau Principatul – la cateva decenii de la rusinoasa lui sfasiere – fiind semnatara Conventiei de la Paris (7/19 august 1858), prin care modera reglamentari de drept international, unul din protagonistii carora tocmai era desemnata Moldova:

Conventia incheiata intre Austria, Franta, Marea Britanie, Prusia, Rusia, Sardinia si Turcia, pentru organizarea Principatelor, Paris (7/19 august 1858)

Care, avand depline puteri, recunoscute a fi in forma cuvenita, s-au intrunit in Conferinta la Paris si au hotarat urmatoarele:

Art. 1 — Principatele Moldovei si Valahiei, constituite de acum inainte sub denumirea de „Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei“, raman sub suzeranitatea M.S. Sultanul. (…)[5]

Asadar, in lumina evenimentelor posterioare a.1812, Rusia intelegea sa trateze Principatul la nivel de actor al dreptului international. Ba cata vanzoleala sa-l inghesuie sub protectia sa, indiferent de inclinarea balantei pe axa balcanica. Destul de limpede pentru fiecare minte sanatoasa ca anterior ea acaparase nu statul Moldova, ci desigur interfluviul Nistru-Prut, supranumit Basarabia (a.1813). Nu este prima oara cand rationamentele reproduse asambleaza constructia unei indispensabile judecati: desi conforma conditiilor anevoioase ale epocii, traditia statala moldoveneasca isi continua evolutia ascendenta.

B. „Antichitatea” artefactului (cum insista zelos „cronica de curte“) are o zi fixa de nastere, 12 octombrie 1924 – odata cu instituirea arbitrara a Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenesti (R.A.S.S.M.), tragandu-si obarsia din importul de revolutie pe spatiul moldovean al Transnistriei. Conjugat cu sovaielile regalitatii imediat dupa unirea din 1918 (reusita unei ample legalizari pe plan mondial ne scutea de multe belele sacaitoare), militarismul exorbitant al U.R.S.S. inlesneste reocuparile violente ale Basarabiei din 28 iunie 1940 / august, 1944. Chiar primul val, succedat de dezmembrarea ei injusta[6] (interesant, in cate bucati?). Ca pana la urma, pe cea ramasita (cu adevarat, pe-un picior de plai, pe o gura de rai) sa fie inscenata parodia „a lea- Teara Moldaviei“. Realmente, o batjocura, chipurile, cea mai sovietica si socialista „Maldova” (lua-te-ar dracul, int-rusule, pentru satanismul practicat, de-a valma cu Pactul de „neagresiune” Molotov-Ribbentrop). Cu ce ocaziune si de la cine s-au furat, printre altele, Tinutul Herta, Insula Serpilor cu o parte a deltei Dunarii? Apoi, cate pericole mai are de infruntat Tara steagului cu Cap de Zimbru? Si care o fi cea de pe urma a ei suferinta?

Evident, ex-Uniunea Sovietica si post-independentistii era / sunt cei care o fac pe mortul in popusoi, neglijand divizarea irationala a statului moldav. Istoriografia de langa comuna Bacioi rupe pingele in a inocula ideea ca unul, raionul Cimislia, echilibreaza ca valoare parametrii strabunei Moldove. Pe cat converge oare mizeria ingrata demnitatii nationale? Comparativ cu laitmotivul statalitatii autohtone, cei vreo 48 de ani plantare silnica a totalitarismului pe taram mioritic (1940-1941, 1944-1991) atesta un esec lamentabil: feerica” R.S.S.Moldoveneasca reprezenta/reprezinta, in fapt si de jure, panorama scornita a dualismului kominternist (fanariotul recent). Preluand stafeta, puzderia aderentilor “statalitatii” Chisinaului ne-statal declanseaza o stratagema paguboasa, combinata cu ponegrirea angro a Romaniei (atentionam iarasi necredinciosii: parte constituanta a careia este Principatul Moldova; altfel spus, dincolo de Prut zace inima / istoria / caminul / poporul si tot ce tine de consecventa vlaha).

Aducem aminte, in aceasta legatura, duritatea sovieticilor la securizarea propriilor hotare. O proba a ambiantei anului 1947, vazuta din fereastra Kremlinului, scoate vadit la iveala ticalosenia lor fata de vecini: „Наша внешняя политика ясна, – говорил товарищ Сталин. – Она есть политика сохранения мира и усиления торговых отношений со всеми странами. СССР не думает угрожать кому бы то ни было и – тем более – напасть на кого бы то ни было. Мы стоим за мир и отстаиваем дело мира. Но мы не боимся угроз и готовы ответить ударом на удар пoджигателей войны… А те, которые попытаются напасть на нашу страну, – получат сокрушительный отпор, чтобы впредь не повадно было им совать своё свиное рыло в наш советский огород.”[7] (Politica noastra externa e certa – explica tovarasul Stalin. – Este o politica de mentinere a pacii si consolidare a relatiilor comerciale cu toate tarile. U.R.S.S. nu intentioneaza sa ameninte pe cineva sau – cu atat mai mult – sa atace pe cineva. Noi promovam pacea si sustinem cauza pacii. Dar nu ne este teama de amenintari si suntem gata sa raspundem cu lovitura la tentativa agresorilor razboinici… Iar acei care vor incerca sa atace tara noastra, – vor primi o riposta zdrobitoare, ca pe viitor sa nu incerce asi baga ratul sau de porc in gradina noastra sovietica. – Traducerea ne apartine. M.D.)

Apropo, stimati fosti membri ai Partidului Comunist (b) al Uniunii Sovietice (P.C.U.S. intre 1918 si 1952) – eterni nomenclaturisti si actuali beneficiari, ce soi de animal isi vara neincetat ratul in gradina Musatinilor si o arunca in desuetudine?

II. Mesajul Declaratiei cu referinta la „…responsabilitatea istorica pentru soarta Moldovei, care are istorie proprie, cultura si traditii milenare, respectand dreptul la suveranitatea tuturor popoarelor, in scopul instaurarii legii, protectiei legale si stabilitatii sociale, exprimand dorinta poporului…, ce arata?

Lecturand comentariul in contradictoriu, rog oponentul sa admita o usoara suspensie de la plauzibilul deja-vu„: a) de unde si cum responsabilitatea istorica pentru soarta Moldovei” cade pe umerii obositi ai clasei muncitoare de pe sesul Bicului? Am vazut mai sus, soarta Principatului s-a decis efectiv, in a.1859, prin infaptuirea Unirii – odata si pentru totdeauna! b) cine-a imputernicit alesii” sa se pronunte (preferential, nu maldavineste„) in numele descalecatorilor Bogdaniei? c) fara pic de tagada, Moldova are istorie proprie, cultura si traditii milenare„. O mentiune ce se refera in egala masura la orice regiune a Tarii si care nu poate fi legata, in unicat, de o localitate anume – Noua Sulita, Storojinet, Cernauti, Hotin, Balta, Cetatea Alba, Tatarbunar, Ismail, Reni… In trista atmosfera curenta, asemenea conexiune capata logica fara decat in dreapta Prutului; d) mai mult, daca se invoca dreptul la suveranitatea tuturor popoarelor„, atunci locuitorii satului Todiresti (cate unul in raionele Anenii Noi / Ungheni) se reunesc, indubitabil, cu aborigenii habitatului carpatin (sat Todiresti, din partea „extremista, romano-fascista„, cate unul in judetele Iasi / Vaslui), de unde au fost fracturati; e) prea-democratica accentuare exprimand dorinta poporului” tinteste, cu siguranta, imbinarea fragmentelor moldovenesti asasinate, ceea ce va asigura – cu o doza astronomica de precizie – dominatia legii, protectiei legale si stabilitatii sociale” in sud-estul Europei. Dumnezeu sa ajute, ori, o lume stie ca poporul si pamantul moldovenesc sunt dezbinate, pe cand UNITATEA releva virtutea cea mai valoroasa a neamului.

Ca de a ei soarta vitregita retraieste insasi muma-MOLDOVA, sta marturie urmatorul pasaj dintr-un Act mai vechiu: suntem acelasi popul, omogen, identic ca nici un altul, pentru ca avem acelasi inceput, acelasi nume, aceiasi limba, aceiasi religie, aceiasi istorie, aceiasi civilizatie, aceleasi institutii, aceleasi legi si obiceiuri, aceleasi temeri si aceleasi sperante, aceleasi trebuinte de indestulat, aceleasi hotare de pazit, aceleasi dureri in trecut, acelasi viitor de asigurat si, in sfarsit, aceeasi misie de implinit.[8] Cati din protozaurii ce masoara cu ochii Piata Marii Adunari Nationale din centrul urbei ar specifica despre care Patagonii s-o fi scris priveghea? In ce an de pana la Hristos?

Din nou, cu ce temei isi asuma cosmopolitii un toponimic ce constituie tezaurul intregii natiuni? Nu incape indoiala, ca atribuirea abuziva a cognomului acopera perfidia califilor de o ora, ca si cum iar fi absolvit (o psihologie de fier!) de stringenta regenerarii Maurovlahiei. Sa-si fi luat, barem, un alt termen, fie unul derivat. Par exemple, New Moldova”, cum ar fi, Moldova Noua. Chestia e ca denumirea Moldova Noua” e patentata in judetul Caras-Severin si apare iminenta divirgentei cu locatarii orasului respectiv – dumnealor oricand pot sesiza instanta privitor la epatanta isprava. Tot in Banat, langa Dunare, se afla comuna rurala Moldova-Veche (Muldava) – asa ca extrema opusa nu e valabila. Din cealalta parte, Io sunt gata sa atac nereusita denominatie, ce voaleaza perimetrul natural al Patriei mele. Arogarea uzufructului dezvaluiefara echivoc, prozaica pozitiune a unui impostor, secesionist curat, cazut in ispita satanei. Spre deosebire de pinguinii regali (Aptenodytes pataqonicus), care, increzandu-se impulsului de integrare pan-europena, si-au formulat genericul Unitate prin diversitate„. Iata ca unele detalii le desprinde paralela dintre contemporaneitatea – ce tinde sa adune popoare si tari sub o unica deviza – si Chisinaul umflat in pene – ce-si abandoneaza consangenii si trecutul, pasind dupa a.1991 pe cararea destabilizarii. Altminteri, ce ar inseamna, la propriu, independenta ce nu ne apartine, decat scenariul usor retusat al fostei enclave romanice din inchisoarea popoarelor. Nihil sine nihil!

III. Dupa impozanta remarca in scopul instaurarii legii, protectiei legale si stabilitatii sociale, exprimand dorinta poporului…” multimea astepta cu urechile ciulite (e atat de firesc!) promulgarea REVENIRII la bastina. Macar a regiunii centrale a Basarabiei, in desavarsirea avantului patriotic al lui V.Alecsandri impregnat in Hora Unirei„:

Hai sa dam mana cu mana

Cei cu inima romana,

 Sa-nvartim hora fratiei

Pe pamantul Romaniei! (…)”

Intr-adevar, functie daca corespondenta dintre subiectele nominalizate in prima jumate a propozitiei disputate (fractiune – dintr-un tot) se respecta si in a doua, efectul produs de Declaratie atingea superlativul, curmand vicisitudinile destinului hazardos. Abordata in sensul pozitiv, invalmaseala din jurul denumirii provoca cum nu se poate mai bine demnitatea nationala la realizarea obiectivului de reintegrare a Tarii.

Ce-au intreprins, insa, proletarii” invederati?

(… )

22 iunie 2014

Note:

[1]  http://www.constcourt.md/pageview.php?l=ro&id=275&idc=11; accesat la 22 iunie 2014.

[2] Interpretarea altor pasaje deochiate o lasam la dispozitia eventualului comanditar. Cat face, de exemplu, numai splendida neconcordanta dintre principiile enumerate la pct.3 Declaratie „vointa poporului, adevarul istoric si luand in consideratie normele dreptului international general recunoscute” si cruda incrustare pe teren moldovenesc a frontierelor samavolnice. Racordandu-ne la intorsaturile obscurei vesnicii, sa ne intrebam: care ar mai fi „vointa poporului” – scindat, decat UNIREA? Ori, n-avem voie noi sa fim o familie UNITA? Cat priveste „adevarul istoric”, legenda descalecatului fondeaza concluzia despre coagularea nediscutata a moldovenilor (romanilor despartiti de Carpati); aceasta dainuind pana la primele rapturi ale otomanilor (la 14 iulie 1484 e cucerita Cetatea Chiliei, la 9 august – Cetatea Alba). Epopeea jefuirii persista in vreme ca un blestem, schimbandu-se din cand in cand doar partizanul pradaciunilor. Sub care aspect rezulta dur ca Declaratia de suveranitate a palmei de pamant, impusa sub titlul Republica Sovietica Socialista Moldova, nu coopereaza cu veracitatea istorica. Ideea proasta e lipsita totalmente de adeverirea veacurilor si instaureaza o stare de disperare, mitul si fetisul ei distrugand trainicia viitorului. La cate icoane, cate matanii ar inchina Stefan al Moldovei, afland de vatamarea irecuperabila a ius naturale ce-i apartine?

[3]   http://www.cimec.ro/Istorie/Istoria-romaniei-in-texte.pdf; accesat la 22 iunie 2014.

[4] A.Boldur. Istoria Basarabiei. Editura Victor Frunza. B. 1992, p.333.

[5]  http://www.cimec.ro/Istorie/Istoria-romaniei-in-texte.pdf; accesat la 22 iunie 2014.

[6] Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al U.R.S.S. din 4 noiembrie 1940 „Cu privire la stabilirea granitei intre Republica Sovietica Socialista Ucraineana si Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca” (http://ro.wikipedia.org/wiki/RSS_Moldoveneasc%C4%83 – accesat la 22 iunie 2014). De unde firescul enunt ca Republica Moldova nu intruchipeaza „pamanturile din stanga Prutului” (in definitiv, Basarabia). Cu atat mai mult, „fermecatoarea” novatie n-are chip sa infatiseze Mica Valahie.

[7]Иосиф Виссарионович Сталин. Краткая биография„. Editia a doua, corectata si completata.  Tiparita la Editura Militata a Ministerului Fortelor Armate al Uniunii R.S.S. Moscova-1947, p.146.

[8] Proiectul de rezoluzie al Adunarii ad-hoc a Moldovei (7/19 octombrie 1857); http://www.cimec.ro/Istorie/Istoria-romaniei-in-texte.pdf; accesat la 22 iunie 2014.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: