EternaMoldova

Acasă » Dixi » Dulcea minciuna (anti-omagiu unei Declaratii) (II)

Dulcea minciuna (anti-omagiu unei Declaratii) (II)

(…)

IV. Au notificat fatarnic: „Republica Sovietica Socialista Moldova este un stat suveran. Suveranitatea R.S.S. Moldova este unica si necesara conditie a existentei statalitatii Moldovei.” Extraordinara insolenta, scopul e atins, dar zare de onoare sau vrednicie omeneasca nu se vede. Drept, care va propun sa contemplati harta reprodusa, ce reda pe deplin asertiunea „alesilor” – nemaivazuta „New-Moldova”. Extraordinara insolenta, scopul e atins: nici zare de onoare sau vrednicie omeneasca. Impertinenta guvernantilor strapunge complexa conjunctura, caci zbuciumata Moldova niciodata n-a raspuns la sintagmele “Republica Sovietica Socialista Moldova / Republica Moldova[1]. Oricare ar fi semnificatia comportamentului, dai cu nuca-n perete. Asumarea titrarii ce nu le apartine manifesta cu tarie desartaciunea „statuletului” incropit de camarazii de studii Joachim von Ribbentrop si Viaceslav Molotov. Stiintele educatiei elementare denota ca sub aspect fizico-politic notiunile “Moldova” si “Republica Moldova” sunt inconfundabile si absolut incompatibile; deci premisa lor e falsa.

Transformata intr-o calamitate greu de suportat, ecuatia are la baza un echivoc ghinionist (deopotriva difera notiunile “Basarabia” si “Republica Moldova”). Gandul ne duce la destinul dramatic al cetatii Troia, in timpul asediului careia, Ulise si Diomede, eroi ai mitologiei grecesti, au furat statuia de lemn a zeitei Atena (Paladiul – a cazut din cer in vreme ce se construia orasul Troia si s-a asezat singura in templu, pe altar), care trebuia sa ocroteasca cetatea. Dupa care delict, Troia a si fost cucerita cu usurinta. Substantivul „Moldova” eticheteaza Paladiul moldovenilor: furandu-i-se calificativul emblematic, dispare TARA.

Uluitoarea educatie demonstreaza eficace lungimea memoriei omenesti. Astfel, locuitorii or.Cahul – tinutul a trecut evenimentul constituirii Principatelor Unite, ne indeamna (15 octombrie 2014) sa participam la festivalul „Steaua Chisinaului – Steaua Moldovei„. Necuprinsa e milostivenia ta, Doamne! Abia acum devine limpede concentrarea „Maldovei” – la Cahul si Chisinau. Rememoram ca influentand Congresul de la Berlin (13 iunie – 13 iulie 1878), ce a a finalizat razboiul ruso-turc din 1877-1878, Imperiul Rus reuseste sa rapeasca iarasi (?) sudul Basarabiei (judetele Cahul, Ismail si Bolgrad) de la Romania.

Rana a.1812 sangereaza pe bornele de frontiera ce despart un popor, o glie. Rupta fiind Basarabia din trupul Moldovei, la randu-i, R.S.S.M. rupta din Basarabia; mai nou, proaspetele cnezate slavono-gagauze despuiate din caimacania „Statul Republica Moldova”, discernamantul proportionalitatii dintre ele nu poate fi decat cel dintre o parte si tot. Rezulta incontestabil, dupa umila noastra parere, ca punerea semnului identitatii intre sofisticatele caricaturi R.A.S.S.M. – R.S.S.M. – R.M. si mandrul stat de odinioara al Moldovei (cu toata osteneala lor de a interpune o misterioasa natiune / limba) este impardonabila si compromitatoare[2].

Straniu, ca persoane pretins solide jongleaza, habar n-ai, cu notiuni ce se exclud mutual: Basarabiile (cea de pana si cea dupa a.1813) evoca in singularitatea lor segmente ale fortaretei bogdanestilor; nicidecum una nu infatiseaza pe cealalta. Astfel, aventura nu are certificare istorica, fiind intemeiata pe ambitia personala a sclipitoarelor minti din palatele luxoase. Gasim ca nemeritatul renume e unicul pesemne mijloc de a mai juca un rol in fata padisahului rosian. Alaturat, si sporind la maximum culpa lata, fenomenul le imprima o imaginara pondere pe amandoua emisferele planetei. Ori, dezolantul paradox se evapora la cea mai incipienta suflare:

Nici pe departe Chisinaul oportunist nu intruchipeaza Basarabia, care e dezmembrata si trebuie revitalizata;

  1. Cu atat mai mult, n-are chip pacatosul sa-si asume slava Moldovei, care e dezbinata si trebuie unita;
  2. Mai reiese, din expunere, ca flacaul nu etaleaza le territoire de l’ancienne Dacie;
  3. In fine, Chisinaul reprezinta o frantura a patrimoniului daco-roman, rezervata de venetic scopurilor sale anexioniste;
  4. Cat despre „suveranitatea” lui, proeminenta n-are pereche pe „globul” Moldovei (nu in zadar vegheaza Armata a 14-ea coloniala pe Nistru).

Hai ca zice intelept proverbul: capul plecat, sabia nu-l taie. Vae victis.

Esentiala este inca perceperea punctului major de reper, izbitor la ochi: Basarabia n-a fost nicicand in istorie o unitate teritorial-administrativa separata, daramite „stat“? La ce capitol sa repartizam dara smecheria diviziunii de ocara, care se auto-proclama pretentios… (vezi la inceput de articol)? Reangajarea fata de suzeran (nimicnicia caderii) reiese angro din actualizarea doctrinei de culoare sclava – rasplamadita in banala ei mediocritate, ce se ofera sub aura, mama draga, „celei de-a doua (!?) independente[3]. Ce reverente suspicioase administreaza asociatii la sagalnica carmuire. Ati prins firul, ca sa descifram enigma pasarei ce-si canta numele? Negand inopinat principiile teoriei generale a sistemelor, care trateaza integralitatea ca pe una dintre caracteristicile de baza ale oricarui sistem, Chisinaul nu poate dobandi ceea ce n-a posedat – independenta sau statalitate. Ad-literam, in limba cenusaresei confuzul se traduce “butoiul desert una tare”. Lucrurile se asaza ditamai cu capul in jos, doar ca pe placul stapanului si al parvenitilor. In modul cel mai miraculous, nu dezastrul este acostat, ci substanta circumscrisa, adica necazul nostru de a supravietui – numarul unu, numarul doi…

Aroganta Chisinaului rezulta viguros din evolutia evenimentelor in istoricul an 1918. „In urma unirei cu Romania mama a Bucovinei, Ardealului, Banatului si tinuturilor unguresti, locuite de romani, in hotarele Dunarii si Tisei, Sfatul Tarii declara ca Basarabia renunta la conditiunile de unire stipulate in actul de la 27 martie, fiind incredintata ca in Romania tuturor romanilor regimul curat democratic este asigurat pe viitor. Sfatul Tarii (…) anuleaza celelalte conditiuni din actul unirii din 27 martie si declara unirea neconditionata a Basarabiei cu Romania mama.[4]Fiti atenti: pic de asemanare cu scuipatul contemporan in apele Prutului nu gasesti, fara decat era preconizat scopul armonizarii depline a vietii administrative din Basarabia cu restul tarii. Asta la voi e tocmai „prima” independenta? Aleluia.

Incurcandu-se imprejurarile mondene cu altele trecute, pe cine oare comenta filosoful roman Cicero Marcus Tullius (106-43 i.e.n.) prin laconica expresie „O, tempora! O, mores!”? Plus la toate, ca pe trotuarele Chisinaului se da de o inalta inteligenta – de la opinca pana la vladica – a vorovi intr-o alta, decat cea romana, limba. Si nu ca o restanta mentala se evalueaza necunoasterea limbii plugarilor, ci ca o superioritate. Rusinoasa indeletnicire filologico-spirituala isi pune amprenta, bineinteles, ca valoare relativa, la exterminarea rapida a celor care au dat numele lor statului medieval. Posibil, in aservirea acestei cauze, cu o periodicitate demna de invidiat, se preda elevilor istoria eronata[5], deprinzandu-i de mici cu absurdul. Sa intelegem cuminti ca faramitarea, distrugerea, eradicarea etc. a comorilor harazite de soarta, alcatuieste miezul geo-politicii „moldoveniste“?

Din faptul ca de la cosul de gunoi s-a reluat si propulsat consistent arhaicul mijloc de indobitocire a populatiei – curentul moldovenist, rezulta o singura concluzie: https://eternamoldova.wordpress.com/2013/12/07/vai-de-capul-nostru-daca-o-particica-a-unui-stravechi-popor/ a fost constransa sa-si instituie sarbatoare -? din dreptul de a se exprima pre limba sa pintre garduri. Cu batjocura de neam, mai ales, traind in sanul lui, mari succese nu vei obtine. Cert  este ca sub Bacioi e situata „Maldavia” voita de colonizatori, Moldova Musatinilor fiind crunt risipita.

Ramane neclintit ca din 5/24 ianuarie 1859, sfintenia sacerdotala a comunitatii moldave (si a Moldovei – ocrotita de Creator, dar in jurul careia mimeaza vartos „revolutionarii” de imprumut), sclipeste in mediul statului modern Romania. In aceasta optica, daca Poarta Crestinatatii conlucreaza linistit la vest de Prut, cum s-ar putea, marite Isuse, ca o aschie a lui (R.S.S. Moldova, cu presupusa ei „suveranitate“) sa etaleze „unica si necesara conditie a existentei” unui corp integral? De ce se denatureaza intentionat obiectivitatea? Nu ar fi mai rezonabil sa intregim gospodareste Tara Romaneasca a Moldovei[6], ci nu sa conservam decimatia?

Mentionam interferenta debordanta (deloc accidentala) a unei fantome comuniste cu pasnicul Principat. Portiunea estica a caruia (ne repetam fortat), a fost inghitita de Tartaria samoderjetului in blestematul an 1812; inrobita in doua randuri de maximalistii kominternisti – a.a.1940 / 1944. Si la rascrucea dintre milenii, cuceritorul si-a facut / isi face mendrele in stravechea mosie dacica cum a vrut. Initial si-a croit gubernie (sub orice aspect n-ai cantari, fantasmagorica autonomie – evocata anterior – conteaza mai putin de zero), ulterior, o microscopica respublicuta, ca sa iasa la finis cu o cogeamite nano-terisoricuta”. Amar de independenta„, incat, nici sa razi, nici sa plangi.

Sfinte Atotputernice! Unde s-a prapadit ratiunea umana? „Ceeace lipsea Moldovei in acest moment critic era nu puterea de a se opune nici virtutea inimii; lipsea omul care sa stie a face sa rasara scanteia din masele poporului.[7] Cine, cand, cu referinta la ce epoca a spus-o, daca nu s-ar potrivi peste suta la tampenia caraghiosului califat de pe valea Bacului?

Desi impreuna cu parintii – cetateni ai Regatului, si noi, cei nascuti dupa 28 iunie 1940 (cu identitatea scoasa din deget, dar pentra redobandirea careia mandrul stat roman stoarce bani buni), suntem impresurati de o plasmuire perpetua, am reusit, in copilarie inca, alergand prin colbul drumului, sa prind de la varstnici amintirea in versuri a Dunarii necunoscute:

Melc, melc, codobelc,
Scoate coarne bouresti
Si te du la balta,
De bea apa calda;
Si te du la Dunare,
De bea apa tulbure; (
…)”

N-am vazut-o pana azi, la saizeci si… trecuti. Cui si de ce cedam Dunarea si pe care rau il vor canta copiii nostri maine? Respingand sansa anului 1991, nationalismul sovin face valuri de spuma in stacanul rusesc insusit si se relaxeaza ridicol la periferia istoriei. O nostalgie exasperata te cuprinde la recitirea crampeiului inregistrat de N.Grigoras[8]: „Dupa respingerea infanteriei marine turcesti de sub zidurile Chiliei, Stefan cel Mare a incercat sa cucereasca cetatea, dar a trebuit sa se retraga neavand armament de asediu si pentru ca la un atac personal, dat in fruntea ostasilor, a fost ranit cu o arma de foc la glezna piciorului stang (22 iunie 1462). De aceasta rana, probabil destul de grava, nu s-a vindecat pana la sfarsitul vietii.” Atata chin, atata sacrificiu pentru intregirea Tarii si la ce-am iesit in 22 iunie, leat 2014? Putem lesne concluziona ca acei, care scrasnind din dinti depun azi flori la monumentul voievodului, urmaresc interesul meschin, ci nu indeplinrea idealului prea-destoinicului domnitor de a pastra Moldova in eternitate.

Catastrofala situatie configureaza rezumatul pe masura: „meritul” nesfarsitelor secesiuni se datoreaza, in exclusivitate, inversarii blamatului „Drang nach Osten” cu nu mai putin diabolicul „vperiod, na zapad” (inainte, spre apus – est / sud / nord – variatii ruse nemuritoare). Este si cea mai irevocabila dovada ca erodarea tinuturilor moldo-valahe e conditionata in exclusivitate de imixtiunea externa. Iarta-ma, Doamne, dar pravoslavnica Rusie a depasit paganii (o, Allah) in urgisirea tarii. Drept consecinta, echitatea sociala impune modernizarea zicalei „Cum e turcul si pistolul„, care se va citi de-acu incolo „Cum e rusul si pistolul„.

Depasirea bunei cuviinte de catre ultimul prigonitor, justifica intrebarea ce se refera la noi toti: ei bine, pradati am fost atat de mult, ca ne facem a “nu observa” dispersarea? Ca nu trebuie sa fii mare profesor intru a identifica nimicnicia gloriei din extrasul ce urmeaza. Desi adresata tinerei generatii (!), naratiunea  Poporul roman, care traieste astazi in Romania si Republica Moldova, …[9] ignora autenticitatea teritoriilor (si a conationalilor) imprastiate si nu corespunde veridicitatii. Dimpotriva, fara a consulta enciclopedii sau a efectua sapaturi arheologice costisitoare, se poate deslusi prezenta „fosilelor” romanesti de jur imprejurul Romaniei. Si de-o fi la o adica, chiar de risca cineva sa se pronunte cu juma de gura vizavi de unire, categoric nu se pomenesc partile cele mai instrainate: nordul Bucovinei, nordul Basarabiei, Transnistria, Bugeacul cu vechea Basarabie, Insula Serpilor cu o parte a deltei Dunarii.

Nu degeaba marele istoric iesean A.D.Xenopol concepe visul de veacuri al tuturor romanilor „ca granitele Statului vor cadea odata impreuna cu acelea ale nationalitatei lor .”[10] Frumos deziderat, dar divina asezare a Moldovei pe arealul dintre raul Ceremus si Marea Neagra, Nistru, Muntii Carpati si Dunare e pangarita parca inadins de dusmani:

– Sublima Poarta – peste 300 de ani;

– Imperiul Austro-Ungar – exploateaza Bucovina 144 de ani;

– matusca Rusi – detine jumatatea orientala a Principatului (Basarabia) in captivitate circa 106 ani, zicandu-i gingas “anexare”. Aspirand inca „legitimarea” hotomaniei, succesorii comunizati ai Tartariei Mari au tupeul sa propulseze dobanda ca entitate (-?) in afara Moldovei. Pai, de pe care planeta ai furt-luat-o, draga?

– gulag-ul rosu – se pune (nu) pe glume cu inventarierea „respublicilor Moldavia“. Pe parcurs (1924-1991), reitereaza jaful si, in scopul anihilarii reminiscentelor de restaurare etnica, sechestreaza grabnic zona invadata in multime de bucati. Gradina matusii Lisandra din sat Vanatori, Nisporeni (sub Ungheni), o decreteaza dubios (la Moscova -?) cea mai „moldoveneasca” suprafata din Univers.

– Federatia Rusa – angreneaza diapazonul debusolat al convulsiilor multietnice si constrange cu geo-proiectul „federatiunei” moldo-ivanesti;

– beizadelele sistemului electiv-ereditar, “unse” la putere de taticii mentori, flutura steagul denigrarii indigenilor si, impreuna cu puhoiul moldovenistilor”, excita infocat pseudo- „statul nostru rodnoi” (scump – de unde, se vede, isi zic „iubesc Moldova„) asupra firei obiective a materialismului dialectic, ce invaluie lantul Carpatilor Moldovenesti.

Momento mori. Daca atata iubesti “Maldova” – Unific-o, prietene! In pofida sicanelor demnitarilor rusofili, e imposibil sa traiesti intr-o anormalitate: jumatate – iubesc, jumate – nu. Nebun este acela ce nu iubeste, in acelasi rand, „Partea din Moldova asezata pe malul drept al Prutului”. Sa punem mana de la mana (vezi mai sus), salvand-o de la primejdie, caci stralucirea unei Tari dintotdeauna a fost rodul contributiei cetatenilor sai.

Geniu al neantului ceresc, Eminescu profetea, inegalabil: “Cum te prada, cum te seaca Saraca, tara, saraca!” Acum, sa stea cineva sa masoare cat de descurajanta e speranta intrunirii „de la Nistru pan’la Tissa” sub buchia Declaratiei Sovietului Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova de legislatura a XII-a, care nu are alta ingrijorare decat… Prosperitatea etniei? Nu – imbogatirea celor care ne conduc: pe orice cai, cu orice pret. Politica cameleonului patriot  (Chamaeleo vulgaris) semanata peste Ialoveni (orasel, ce avuse nenorocul sa fie pangarit cu apelativul facatorului de rau al Moldovei, kneazul M. Kutuzov) infiereaza invederat tema unirii gheaurilor rasariteni cu gheaurii apuseni. Ba nea-venitii (si ratacitii sufleteste) taxeaza jertfelnica rugaciune de reparatie a osandei antiumane drept caderea in pacatul (?) „unionismului„. Aferim, Doamne.

Incheiem tot cu invatatura academicianului A.D.Xenopol, care si-a consumat inima staruind: „In acesti secoli injositi ai vietii romanesti trebuie sa constatam, cu o adanca mahnire, ca romanii au facut tot ce au putut spre a se sinucide si ca, daca lucrul nu a izbutit, este numai fiindca altii nu i-au lasat sa o indeplineasca.[11] Sa infirme cineva ca, la scurgerea a peste 100 de ani, nu despre noi e scrisa intangibila fraza.

 22 iunie 2014

Note

[1] N-avem putere sa curmam aberatia fixata la adresa electronica >http://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Moldova< (accesat la 22 iunie 2014), ce relateaza despre “Moldova, cu denumirea oficiala Republica Moldova…”. Ce sarman nenorocit s-a incumetat a pune semnul egalitatii intre original si grotesca imitatie? Din cele doua surse la care se face trimitere, una lasa de dorit, semnata de Horia C.Matei, Silviu Negut, Ion Nicolae (2005). Enciclopedia Statelor Lumii. Bucuresti: Editura MERONIA. p.323. De la domniile lor am solicita ceva lamuriri: Daca Moldova e in afara frontierelor romane, cine a initiat campania de constituire a statului roman (a.1859)? Sau, care sunt partile componente ale Romaniei si, daca cumva se confirma Moldova, care e plasarea ei geografica in interiorul statului? Nu e o rusine sa citesti ca Romania are granita inspre est (MOLDOVA !) cu „Maldova„? Pozitia celeilalte surse devine inteleasa daca observi cine-i autorul – „Pagina Oficiala a Republicii Moldova in reteaua Internet„.

[2] Din preambulul Constitutiei R.M.: „AVAND in vedere continuitatea statalitatii poporului moldovenesc in contextul istoric si etnic al devenirii lui ca natiune”;

http://lex.justice.md/document_rom.php?id=44B9F30E:7AC17731; accesat la 22 iunie 2014.

[3] O pagina de pe Internet (http://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Moldova; pct.1.4 si 1.9; accesat la 22 iunie 2014) joaca obraznic pe aparenta a doua strasnice independente in istoria tinutului. Vezi bine, nu despre cele TREI, DOAMNE, SI TOATE TREI (1812 / 1940 / 1944) rapturi tanguiesc haiducii; nu asta ii preocupa. Mintea lor e ancorata de Muntii Ural, care-i om-olog-heaza pe-intrecutelea. De unde si se trage, in fapt, ideea „antediluvianei” lor l’ indépendance. Intr-o mica paranteza, ce silim a analiza? Daca mobilizarea din 1918 fusese remediata de anarhia rusa, cea din 1991 nu are nicio justificare si iata de ce. 1. Independenta din 24 ianuarie 1918 intruchipeaza necesitatea extrema de a contracara haosul ridicat de insurectia bolsevica (tinta tactica) si debarasarea de catusele slavone (prevedere de ordin strategic). Analogia cu a.1991 nu merge din pricina ca ea domina intreg spatiul sustras in 1812 – Basarabia interfluviala. Si nu a servit decat in calitate de tramplina pentru imediata UNIRE (27 martie / 9 aprilie 1918). 2. La distramarea U.R.S.S., in a.1991, nici pe departe nu existau circumstante agravante similare in vederea relansarii independentei: a) rupandu-se jugul colonial, calea obisnuita era INTOARCEREA ACASA (in direct, fara „x” promotiune a ceva iluzoriu); b) nu insa si fara a ne revendica teritoriile uzurpate de sovietici in a.a.1940/1944; altcumva, cine va lupta pentru restabilirea  hotarelor Tarii? Cum a derulat insa secventa?  Inrudite cu tronul, dinastiile locale au procedat cu o exactitate inversa si agonia dispersarii nu inceteaza, spre buna delectare a proprietarului. O privire neutra (adica nepartinica) arata ca „canducatorii” iau politica in calcul doar in scopul ingust al satisfacerii intereselor mechine. La aceasta actiune „propagandistica” raportam expresia raspicata a boierului Motoc, care si-a dovedit perenitatea prin neglijarea cu succes a prosperitatii celor multi. Remarca: Pagina oficiala a Republicii Moldova in reteaua Internet (http://www.moldova.md/md/istorie/; accesat la 22 iunie 2014) comunica sobru: „La 27 august 1991, Republica Moldova devine stat independent şi suveran.” Intrebare pentru grupa mare de la gradinita de copii: in baza caror vestigii, tovarasi?

[4] Paul Cernovodeanu. “Drama unei provincii romanesti in context politic international (1806-1920)”. Editura Albatros. B. 1993, p.168.

[5]  ,,Istorie. Manual pentru clasa a IV–aEditura Univers Pedagogic. 2006. Colectiv de autori (G.Gavrilita, M.Dobzeu, V.Haheu, T.Nagnibeda-Tverdohleb, M. Veverita). Vezi si comentariul de la „un-manual-de-istorie-debusolata”.

[6] N. Grigoras nu exagereaza catusi de putin in sustinerea tezei despre cuvenita denumire a statului intemeiat la est de Carpati. Vezi amanunte in lucrarea lui „Moldova lui Stefan cel Mare„. Chisinau. Universitas. 1992, p.10.

[7] A.D.Xenopol. Istoria romanilor din Dacia Traiana. Editia a IV-a. Vol.II. Editura stiintifica si enciclopedica. B. 1986, p.452. Este vorba de ratarile Domnului Petru Rares.

 [8] N. Grigoras, lucrarea mentionata, p.214.

[9] Prima mea carte de Istorie romaneasca si europeana. Pagini alese si povestite de Boris Craciun si Daniela Costin. Editura Portile Orientului. Iasi. 2006, p.32.

[10] A.D.Xenopol. Istoria romanilor din Dacia Traiana. Editia a IV-a. Vol.I. Editura stiintifica si enciclopedica. B. 1985, p.46.

[11] Ibidem. Vol.II. B. 1986, p.174.

***

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: