EternaMoldova

Acasă » Dixi » Hazardul istoriei in hotarnicia Prutului

Hazardul istoriei in hotarnicia Prutului

Imagini pentru romania mare hartaI. Storia

Cetateanul celui stat, proclamat la 29 iulie 1994 „suveran si independent, unitar si indivizibil”[1], este frustrat de inconstienta unora din consangeni atunci, cand acestia intercaleaza inocent in discutie nominatiile „Republica Moldova / Moldova”. Cum sa percepi subiectul adecvat, luand in consideratie diferenta fizico-politica sensibil raspicata a notiunilor? O fi vorba despre pseudo-formatiunea Chisinaului separatist sau se face referinta la statul moldovenesc? Incurcare grozava a itelor, probabil, sa nu priceapa prostii.

Intrebare de evaluare a originalitatii ideii: cand ai fost tu statulet, draga, de cumeti a confrunta leaganul ce te-a nascut?

  1. Pana in a.1812?

Nu. Deoarece Basarabia pirotea cuminte in sudul interfluviului Nistru-Prut, pe litoral. Habar ne-avand de ambitiile expansioniste ale Tartariei de Nord, Chisinaul ceda totalmente in fata anvergurii Chiliei, Ismailului, Cetatii-Albe, Tighinei, Lapusnei, Orheiului, Sorocei, Hotinului, Cernautului…

  1. Dupa 16 / 28 mai 1812?

Nu. Profesorul A.V.Boldur consolideaza disputa cu referinte din “Colectia completa a legilor ruse”, nr.25.110. Istoricul rus M.Pocrovschi, “Politica externa”, ibidem, pag.546, afirma ca razboiul ruso-turc din 1806-1812 s-a terminat pentru Rusi “aproape cu nimic[2]. Basarabia e nimic! Infiripata de rusi, noua provincie – parte integrala a careea devine Chisinaul! isi stramuta aici centrul administrativ din Bender (Tighina) abia in a.1818. Din punct de vedere juridic, Basarabia e inzestrata cu o autonomie lipsita de vigoare, perioada vremelnica de trecere la gubernie (a.1828).  Tocmai 10 ani, vezi bine, de subreda autoadminsitrare. 

  1. La 12 octombrie 1924?

Nu. Caraghioasa Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca reprezinta un elementar sofism, destinat exclusiv intinderii revolutiei mondiale a proletariatului. Fapt confirmat prin indicarea capitalei – en premierement! in slavitul oras Chisinau din teritoriul vremelnic ocupat al Basarabiei (–asi!?), de catre Romania burgezo-mosiereasca. Capitala temporara – or.Balta. Ori, la  invocarea „imbatabilului” pretext in argumentarea postumei caricaturi statale, intrebam: unde se afla acum Balta, Tiraspolul?

  1. 2 august 1940?

Prinde Hotul! Stil rusesc de acaparare a teritoriilor straine: elibereaza pentru a cuceri; Crimeea, inainte de a fi cucerita, tot eliberata a fost. Incepand cu tarul Petru, rusii se latesc mereu pe seama nenorocitilor vecini. Notele ultimative ale URSS, din 26 si din noaptea de 27 spre 28 iunie 1940, contin pretentii frivole, dar rationamentele victimei nu sunt ascultate. Regatul Romania Mare nici pe departe nu egaleaza anvergura otomanilor din secolul al XIX-lea. Rezistenta nu opune, inainteaza curajos Kremlinului hraparet o nota prin care solicita pauza (!?) de luare a deciziei. Ti-ai gasit omul. Dupa odioasa “eliberare” din 28 iunie 1940, sovieticii hacuiesc teritoriul moldovean cotropit, evident, in scopul prevenirii unei noi reuniri cu Patria. Cat a vrut Moscova, a luat, suprafete carpatine se administreaza injust Ucrainei. Din ramasitele strecurate printre degete, criminalul croieste in mod arbitrar “cea mai moldoveneasca” respublicuta; in stare oare sa aline amprenta jalnicei injosiri. Chisinaul e desemnat autoritar “capitalea Sovietscoi Moldavii”. Legea Sovietului Suprem al URSS, din 4 noiembrie 1940, contureaza definitiv frontierele voluntare ale celei de-a 13-ea “republici surori”.

Apanajul strainului consta in construirea unei “Basarabii” in afara Moldovei, concomitent, a unei “Moldove” in afara Romaniei. Obiectivul? Dominatia dreptului fortei.

II. Mirajul

In fapt, tendinta de epatare a „alesilor ot Sovietscaia Moldavia” alimenteaza focul de artificii, impregnand uzul de fals in spatiul public atat de adanc, incat se creeaza impresia ca strabuna Bogdanie descaleca si se termina strict pe sesul Bicului. Ori, daca e vizat micro-federationul rodnoi, pre nume esopic „Statul Republica Moldova” – titlul art.1 din Constitutia RM, povestea toata se termina cu denaturarea intentionata a adevarului. E de dorit insa sa nu amestecam anumite subtilitati cromatice, ca de-o mai fi si asta, iarta-ma, Doamne. Doar ca, intrebare: cand ai fost tu statulet, draga?

Contrapunerea artificialei creaturi staliniste vechii statalitati autohtone nu are alt sens decat anihilarea dramatica a sperantelor de refacere a Patriei. Semnificativa in aceasta privinta e aroganta alma-mater din Chisinau, Academia de Stiinte, care habar n-are de existenta infloritoarei republicute ce-o intretine, batand aberant in cuie pe frontispiciu titulatura “a Moldovei[3]. Ce-ar fi, in genere, ca tovarasii sa nu duca lumea in eroare cu „Australia de pe malul rasaritean al Prutului” (eternamoldova.wordpress.com/2015/02/25/), adica sa nu denigreze Moldova, mai incalcand flagrant principiile democratiei, echitatii si libertatii sociale? Cu regret, actualitatea transvestismului incins pana la paroxism razbate din mesajul diversilor om-Ologi: “Astfel ca Moldovei nu-i ramane decat unirea cu Romania, pentru a-si vedea visul realizat.[4] Curata intruchipare a suspinului „Si-am murit fara sa stiu;”, dovada, ca purificarea vietii politice nationale nu afla sprijin in sanul familiei.

Inspiratia impunerii unei noi perspective de interpretare a istoriei nationale – dar incolo mergem, cu asemenea muzica! releva un jest putin spus neloial fata de stradalnica Moldova. O logica de invidiat. Experientele trecutului kominternist n-au servit de-invatatura. Prilejuit de paralelismul fariseic, unul din elementele fondarii statului roman ingrat dispare din ratiune, se inhiba in timp si spatiu. Nota bene: cine a facut, dara, Unirea anului 1859? Cu cine s-a unit Tara Romaneasca? Per contrario, cu osanale (de conotatie preponderent satirico-umoristica) se retuseaza vartos fantasmagoricul califat moldo-ivanesc, creionat de sovietici pe tapet cu tancul. Ce usa deschideti, domnilor, caci in Forul roman, portile templului lui Ianus (veche divinitate romanica reprezentata cu doua fete) erau deschise in timp de razboi si inchise in timp de pace?

In contextul impertinentei abordari, e de neinchipuit impactul negativ al inaltei preocupatiuni cosmopolite, ce vine sa pecetluiasca granite vremelnice pe corp viu. Indatoririle taranesti avertizeaza: ce e permis Cezarului – Boje, tarea hrani, e departe de „independenta” opincei promulgata in a.1991. Privind la drepturile noastre reprimate, ne intrebam cuminti: autoproclamarea unui stat in stat, pe pamant moldovenesc, nu dezvaluie oare o invederata inselaciune? Qu’allons nous faire ensuite?

Isi pierde orice valenta elogierea savantului (si domnitorului) D.Cantemir prin editii enciclopedice, inalte conferinte, daca nu se respecta Tara ce-a reusit s-o imprime in “Scrisoarea Moldovei”. Mai ales, daca se ia in calcul ca D.Cantemir mai mult a tradat, decat ajutat: el devenea „cneaz rusesc„, cu titlul de prea-luminat, iar Moldova cadea sub sistemul de conducere al fanariotilor greci.

Ce mai prioritate din partea mediocritatilor posterioare, comparativ cu epopeia gloriosilor Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare si Sfant, Bogdan Voda cel Orb si Grozav, Petru Rares, Ioan Voda cel Viteaz… C’est une belle nouvelle in demonstratiunea slugarniciei celor slabi si dezorganizati, comportament sesizat fara a mai aprinde lampa lui Diogene. Cum n-ar fi, „Descrierea Moldovei” atesta Prutul ca fluviu intern al Moldovei “numit mai inainte Hierasus, de Ptolomeu Gerasus, de Ammianus – Parota, iar de vechii greci – Pyretus,  care vine dupa hotarul Moldaviei cel mai dinafara despre lesi, si toata Moldova o taie prin mijloc.”[5] Pot liber sa citeasca toti bolsevicii, ratacitii, mancurtii, “patriotii si statalistii, iubaretii de Maldova”, chiar domnii academicieni pot lesne sa se incredinteze ca raul nu are capacitatea – determinata de Eternitate! de a segrega moldovenii.

Peisajul copilariei din sat Vanatori, Nisporeni, sub Ungheni, pastreaza in memorie legende auzite de la batranii, una din ele legate de blestemul aruncat de Creator pe capul moldovenilor pentru nu stiu ce pacate. Iata ca trimite Atotputernicul un sarpe ce desparte Tara in doua. Pe urma lasata, pune apa Prutului, incrustata ulterior violent cu borne precipitate de geopolitica agresorului.

III. De ce, Prutul?

Folclorul moldovenesc mai pastreaza expresia ”Turcul plateste”. De unde sa nu exprime aceasta rezonanta tendintelor expansioniste ale rosienilor pe socoteala Imperiului Otoman, care la randu-i, achita contributia pe seama vasalilor? In memoriul inaintat Tarului Alexandru I, in 1806, de catre printul Adam-Georg Cziartoryjski, vice-ministru al Afacerilor straine, se cerea imminent “ocuparea si anexarea imediata, “fara nici o intarziere” a Moldovei si Valahiei pana la Dunare, care trebuia sa fie viitorul hotar al Imperiului rusesc.”[6]

Declansat sub semnul imprevizibilului, pradalnicul eveniment ia la finis o turnura substantial redusa. La finele razboiului din a.a.1806-1812, Rusia Tarista negocia cu Sublima Poarta anexarea (!), din extensus inspre voia turcului:

– ambelor Principate dunarene, Moldova si Muntenia. Granita se preconiza pe Dunare;

– Moldova. Hotarul revenea pe apa Milcovului;

– Moldova pana la Siret. Vai, nu mai ajungea sarmanul Chisinau “mandra capitale a Maldovei”;

– Moldova, pe linia Prutului;

– Moldova pana la Prut, dar fara partea de Sud, cu Cetatea Alba, Ismail si Chilia[7];

– Moldova, pe linia Prutului.

Reiterarea intr-un fel a ultimelor trei subalineate are naratiunea sa. Tine de observat ca la insistenta solului rusesc, marele vizir Ahmed declara in cele din urma: “Va dau Prutul; nimic mai mult; Prutul ori razboiul;(…)[8]. Dar aici sultanul ceru sa se pastreze pentru Poarta gurile Dunarii cu cetatile Izmail si Chilia, constientizand importanta lor strategica. Rusii redeschid ostilitatile militare si turcii zapaciti renunta la gurile Dunarii, cedand linia Prutului. Asta a fost sa fie.

In ziua de 16 mai 1812, la Bucuresti, se semna cesiunea Basarabiei. “Prutul, de unde acest rau patrunde in Moldova, pana la varsarea lui in Dunare, apoi din acest loc maluil stang al acestui fluviu pana la Chilia si la varsarea sa in Marea Neagra, va face hotarul intre cele doua imparatii: Rusia si Turcia.”[9] Din fraza citata, subliniem punctul de reper ce scoate in raspar minciuna comunista de mai tarziu: Prutul patrunde in Moldova; deci nu e frontiera vlahilor. In plus, „Nici turcii, nici rusii n-avea vreun drept international, istoric, national sa manipuleze dupa bunul lor plac populatia romaneasca, s-o transfere dintr-un imperiu in altul – si mai crud, si mai sangeros.[10]

Samoderjetul ridica exagerat stacheta profitului si contureaza Basarabia deosebit pe harta, arogandu-i calitatea imaginara de entitate teritoriala sloboda, chipurile, neatarnata de Moldova (de unde numai ce a furat-o!). Aici si acum se pune temelia enigmei scoase din deget a “moldovenismului” fals, amplificat dupa 12 octombrie 1924 – data fixa! de Uniunea Sovietica cu ingenioasele cimilituri “maldaveni – rumani” / “statalitatea sotialisti moldovineaschi”.

Apreciind Pacea de la Bucuresti ca pe o “pace prin care, fara rusine si in dispretul oricarui drept, ni se ia jumatate din Moldova”, savantul Constantin C.Giurescu subliniaza in cunostinta de cauza: “Astfel, cu rapirea Basarabiei, incepe marea drama a istoriei noastre contemporane si problema cea mai grea a politicii noastre externe: relatiile cu Rusia.”[11]

Amanunte referitor la modificarea temporara de catre puterile garante, in anul 1856, a granitelor sudice ale Moldovei, ne ofera autorul Sever Neagoe. Tratatul de pace incheiat la Paris, care punea capat razboiului ruso-turc al Crimeei, a obligat Rusia sa renunte la protectoratul asupra tarilor romane si sa retrocedeze Moldovei partea de sud a Basarabiei cu judetele Cahul, Bolgrad si Ismail. Teritoriul si frontiera de sud-est ale Moldovei se extind acum catre Dunare si Marea Neagra, pe aliniamentul: „Katamori pe Prut, catre sud-est pana la Saratica, apoi catre sud pe raul Ialpug, catre est pe la imediat sud de Bolgrad pana la valul lui Traian, apoi pe soseaua catre Cetatea Alba, de unde se va indrepta catre sud-est pe litoralul Marii Negre la 1 km est de lacul Burnaz.”[12]

Tratatul de pace semnat la Berlin la 1/3 iulie 1878, art.45, 46 exclude din nou posesia moldoveneasca in Bugeac: “Principatul Romaniei retrocedeaza Magestatii Sale Imparatului Rusiei, portiunea teritoriului Basarabiei care la apus se margineste cu talvegul Prutului, iar la miazazi cu talvegul bratului Chiliei si cu gura Starii-Stambulului. (…)”[13].

IV. Reinstaurarea dreptatii. 

Aducand pe valuri vestea Marii Uniri, la 27 martie / 5 aprilie 1918 Prutul scapa de pribegie. Apele n-au secat, dar nici nu mai separa neamul. „Declaratia de Unire a Basarabiei cu Romania” marcheaza conturul basarabean: „Prut, Nistru, Marea Neagra si vechile granite cu Austria„. Realmente, are loc miscarea impulsiva de convergenta spirituala a poporului, in care se reflecta intreaga motivatie a resentimentelor nationale rabufnite. O realizare pe cont propriu, insufletita de intelepciunea membrilor “Sfatului Tarii”, fara “unificatori / binevoitori”. In consecinta, triumfand actul de justitie sociala, imaginea Prutului pasnic alinta din nou privirile bastinasilor.

V. Greutatea Protocolului secret.

a) Atacul. N-a durat insa linistea pe malurile patimitului fluviu. Tratatul (Pactul) de neagresiune dintre Germania si Uniunea Sovietica, incheiat la Moscova in 23 august 1939, include un Protocol aditional secret, ce delimiteaza sferele de influenta a partilor semnatare. Conditionand ca fara Protocol nu semneaza Pactul, sovieticii declina in sud-estul Europei „interesul pentru Basarabia”. Ce repercusiuni are fenomenul?

La 26 iunie 1940 perfidia Uniunii Sovietice se materializeaza in ultimatumul, inmanat la orele 22.00 -!? prin care se cerea cedarea Basarabiei si a Bucovinei de Nord. Intamplator, mina groasa a creionului rosu al sovieticilor trece peste Tinutul Herta. Indeajuns ca Herta sa fie incorporata gulag-ului, asa, din buna ziua.

Zi fatala pentru basarabeni devine 28 iunie 1940. Romania accepta cerintele lacomosului vecin fara a riposta in forta, macar cu ce avea, intru salvarea onoarei. A salvat-o in 11 iunie  1940, retragandu-se din Societatea Natiunilor.

b) Recuperarea. Teritoriile rapite samavolnic din trupul Tarii au fost returnate prin sacrificiul conducatorului statului roman, Ion V.Antonescu. Extrema indobitocire a populatiei din jurul Chisinaului cu dogme straine ne indreptateste postarea unui amplu citat, pentru a conecta moralitatea. „Astfel, duminică, 22 iunie 1941, la ora 04.10, trenul special de comandament în care se afla generalul Ion Antonescu, însoţit de generalul Ioaniţiu, trei adjutanţi şi mai mulţi ofiţeri din Marele Stat Major a ajuns în gara Piatra Neamţ. Pe peron a fost întâmpinat de generalul Ritter von Schobert, comandantul Armatei 11 germane spre a se prezenta generalului Antonescu. Timp de 20 de minute aceştia s-au întreţinut în vagonul-restaurant, timp în care, Conducătorul statului român, ridicând o cupă de şampanie, a rostit în faţa celor prezenţi – generali şi ofiţeri superiori români şi germani – o scurtă alocuţiune, prin care anunţa că „astăzi a sosit ceasul luptei pentru a şterge pata de dezonoare de pe fruntea Ţării şi de pe stindardele armatei” (adev.ro/n3e887). Profitand de ocazie, reproducem, din aceeasi sursa, fotocopia istoricului Ordin catre armata: c) Inrobirea moderna. Luna august, a.1944: unitatea Prutuluii e periclitata de lupta dintre doi socialisti – socialismul bolsevic biruie socuialismul nationalist. Napastuita glie a Basarabiei e rupta din nou de origini si incorporata nenatural vechiului colonialist. Apele Prutului se imbiba cu venin rosu, rana moldovenilor sangereaza.

VI. Rezumat.

Moldova n-are nimic comun cu secesionismul, ea fiind victima – dubla ! a Pactului Ribbentrop-Molotov. Prima data – la 28 iunie 1940, in urma atacului armat al URSS. A doua – desi Pactul e recunoscut ca nul ab initio, consecintele lui juridice pentru Basarabia-Moldova-Romania nu sunt lichidate pana astazi!? Este vadit ca dezbinarea definitiva a Moldovei constituie idealul de aur al cotropitorului, care-si agraveaza culpa, sechestrand mai recent glia cucerita in doua, trei, patru, cinci… etc. fragmente. Parca-ar fi un vis salbatec, dar in hora int-rusului se prind tot mai multi iresponsabili…

Stimate cititorule, nu te sustrage de la realitate. Acceptarea molcuma a nedreptatii ce ni s-a facut este regretabila, dar, si mai ales, periculoasa e tampenia cu care ne obisnuim. Orice patriotism sanatos se evapora, par exemple, la lectura unui pasaj eronat dintr-un simplu manual scolar: „Cu Moldova ne invecinam la rasarit, intre localitatea Paltinis si varsarea riului Prut in Dunare. Cu Ucraina, granita este formata din doua sectoare. Sectorul de nord, intre riul Tur (afluent al Tisei) si localitatea Paltinis, si sectorul de sud, cuprins intre varsarea Prutului in Dunare si a bratului Chilia in Marea Neagra.[14] Nici un cuvant despre marginirea Romaniei cu plaiurile natale rapite, ce-i apartin de jure, nu si de facto; iar invecinarea cu “Moldova” face varf. Chit ca manualul e editat sub auspiciul Ministerului Invatamantului. La ce bun sa mai judecam despre chintesenta romaneasca a Prutului, circumscrisa fatalmente dimensiunilor reale ale spatiului etnic?

Moldova are nevoie de constiinta curata a poporului sau. Numai atunci, bunul Dumnezeu ne va ajuta sa REINTREGIM vatra.

A la bonne heure!

 23 aprilie 2015

Note

[1] Din alin.(1) art.1 din Constitutia RM; http://lex.justice.md/document_rom.php?id=44B9F30E:7AC17731; accesat la 23 aprilie 2015.

[2] A.Boldur. “Istoria Basarabiei”. Editura Victor Frunza. B. 1992, p.287. [3] http://www.asm.md/; accesat la 23 aprilie 2015. [4] http://www.epochtimes-romania.com/news/traian-basescu-moldova-si-romania-despartite-de-hotararea-a-doi-criminali-stalin-si-hitler–232636; accesat la 23 aprilie 2015. [5] Dimitrie Cantemir. “Descrierea Moldovei”. Chisinau. Literatura artistica. 1988, p.14. [6] S.Ciobanu. “Basarabia”, Chisinau, Universitas. 1993, p.149. [7] A.Boldur. “Istoria Basarabiei”. Editura Victor Frunza. B. 1992, p.286. [8] I.Nistor. “Istoria Basarabiei”. Chisinau. Cartea moldoveneasca. 1991, p.172-173. [9] Ibidem, p.173. [10] A.Moraru. “Istoria romanilor. Basarabia si Transnistria (1812-1993)”. Chisinau. 1995, p.11. [11]  Constantin C.Giurescu. Istoria romanilor. Vol.III. B. Editura ALL. 2010, p.238-239. [12] Sever Neagoe. “Teritoriul si frontierele in istoria romanilor”. Editura Ministerului de Interne.1995, p.78. [13] Ibidem, p.92. [14] Claudiu Giurcaneanu, Iuliana Musat, Cheorghe Ghica. “Geografia Romaniei”. Manual pentru clasa a VIII-a. Editura didactica si pedagogica, R.A. B. 1993, p.6.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: