EternaMoldova

Acasă » 2016 » Ianuarie

Arhive lunare: Ianuarie 2016

Lingvisti “români”, treziti-vă!

În anul 1982, sub patronajul Academiei Maghiare de Științe, a fost tipărită o carte de lingvistică numită „A Magyar Szokeszlet Roman Elemeinek Tortenete” în care se dovedește că 2.333 de cuvinte din lexicul de bază al limbii maghiare sunt împrumuturi din limba română!!!
Cu toate că această carte a ajuns un an mai târziu la Academia Română, adică în anul 1983 (după cum ne spune directorul editurii Uranus, Dumitru Ioncică), lingviștii români au ignorat-o, astfel că aceleași 2.333 de cuvinte pe care ungurii demonstrează că le-au împrumutat din limba română, în Dicționarul Explicativ al Limbii Române apar ca împrumuturi din… maghiară (!!!) sau alte limbi.
În condițiile în care Institutul de Lingvistică al Academiei Române este condus de Academicianul Marius Sala, un specialist în ebraică, care și-a luat doctoratul în filologie cu teza “Fonetica și fonologia iudeospaniolei“, aproape că am putea înțelege lipsa de interes pentru lucrarea maghiară de lingvistică.
Acceptarea ei ar dinamita întregul DEX, acest “copil infirm al Academiei Române” (după cum îl numea Dumitru Ioncică), pe care nici un lingvist din cadrul Institutului de Lingvistică pare că nu vrea să-l trateze.
Imaginați-vă: ungurii spun că un mare număr de cuvinte din limba maghiară sunt împrumuturi din română, iar lingviștii noștri pe puncte se fac că nu știu nimic de acest lucru, pentru a conserva minciuna din DEX, care spune că românii nu au fost capabili să își păstreze nici măcar cuvintele de bază legate de cele mai elementare lucruri și acțiuni și că limba română este o limbă bazată exclusiv pe împrumuturi din alte limbi!
Pentru cine este nociva originea daca a limbii rom^ne? Evident că fanaticii romanizării, latinopații din toată țara sunt în pericol de a fi coborâți de pe piedestalul pe care s-au cocoțat, pentru că teoria romanizării devine tot mai ridicolă, pe zi ce trece.

Dacă in 1998 am publicat, la editura Intact din Bucuresti, cartea “Noi nu suntem urmasii Romei”, in 2014 filologul spaniol Carme Jimenez Huertas ne atentionează că “Nu venim din latină”, pentru ca recent cercetătoarea Iulia Brânză Mihăileanu să publice “Pentru cine este nocivă Originea Traco-Dacă a Limbii Române?”

Adevărul vine incet si ireversibil ca un tavalug imens fărâmând in calea-i falsurile si păpusarelile fade si fătarnice ale ticalosilor veacurilor!

Să mai credem în romanizările minunate, prin legionari de şaizeci de ani căsătoriţi cu femei “barbare”?

Lingvisti “români”, treziti-vă!

Preluat de pe FB (Napoleon Savescu)

Franturi de suflet

             ***                                                                  ***

M-a cucerit tristetea,                                              Randunica calatoare.

Durerea ma apasa.                                                Tu, cand te ridici la nori,

De ce nu asi avea                                                   Cine-ti poarta-n spate anii?

O soarta mai frumoasa?                                         Timpul, cu ce ti-l masori?

Ma uit si in oglinda,                                             Pleci incolo, vii incoace

Mihnesc pe Dumnezeu.                                      Nu te mai opresti din zbor.

Parca le am pe toate!                                          Uiti de tine si de casa

Mi-i lipsa Dragul meu.                                          Purtand grija tuturor.

     ***                                                                                      ***

Noaptea nu vrea sa se lase,                                    A fost demult, eram copii,

Parca a si obosit –                                                   Cand ai privit spre mine.

Sa astepte doua umbre,                                          Si mi-ai aprins un dor nebun,
Care nu s-au intilnit.                                                 Ca sunt jurat de tine.
           -*-                                                                                       -*-
Luna noaptea e prea mare,                                     Parea un joc nevinovat,
Dar nu a putut nici ea,                                             Copilarie simpla,
A umbri pe fiecare                                                   Ce are loc, pe-adevarat,
Ratacit in calea sa.                                                  Am inteles cu timpul.
            -*-                                                                                      -*-
Soare – Luna, Luna – Soare,                                  Orgoliu am avut cu plinul,
Uite asa au trecut anii,                                             El mi-a umbrit simtirea.
Fara rost. Nu i-am oprit,                                           Atunci, in semn de avertizare,
Pana nu te-am intilnit.                                              Cel Sfant a dejucat destinul.
            -*-                                                                                       -*-
Vreau sa inclei o bucatica,                                        Nu m-am gandit ca soarta-i oarba,
Sa adun ce a fost rupt.                                              Mandria falsa, deci, nu trece.
Vine-o noua primavara,                                             Am mers pe calea cea gresita,
Sper sa-mi dea ce am pierdut.                                  Crezand ca nimeni nu ma-intrece.
                  (11.02.2016)                                                                -*-
                                                                                        Urmam aiurea, prin noroi,
                                                                                         Increzator ca am succes.
                                                                                         Nici gand la Cartea vietii, unde
                                                                                         Prescris era sa fim in doi.
                                                                                                 (02.02.2016)