EternaMoldova

Acasă » 2016 » iulie

Arhive lunare: iulie 2016

Reclame

Două umbre rătăcite

  • Două umbre rătăcite
  • în rai noaptea s-au trezit.
  • Dragoste și pasiune
  • pe ascuns au împărțit.
  • Bucuria revărsată
  • fără cuget le-a lăsat.
  • Sentimentele curate
  • în tăcere-au transformat.
  • Dintre gânduri abordate
  • mai nimic n-au rezolvat.
  • Umbrele găsesc ratate
  • vis și soarta, pe-îndesat.
  • Două umbre disperate
  • varsă lacrimi și suspine.
  • Nu vor farse repetate
  • pe-ale chinului destine.
  • Jertfe s-au adus prea multe,
  • doar regrete au de spus.
  • Doamne, cine să le-asculte,
  • când Soarele e-n apus?

(30.07.2016)

 

 

 

 

Reclame

Omul si Cerul

  • Cu mult inainte de a plantaImagini
  • inteligenta umana,
  • Creatorul divin a pus pe rol
  • si a plamadit Materia.
  • Desi ulterior,
  • stiinta a reclamat
  • ca atomul e aproape gol –
  • exista doar Energia condesata,
  • Atotputernicul n-a contestat.
  • Evident, a reglat particula
  • responsabila de Bing-Bang.
  • Iar prin imersiunea in Energie
  • a declansat focul.
  • Apoi, a purces sa odihneasca,
  • obosit de celebra lucrare.
  • In momentul oportun,
  • explozia a aruncat
  • preparatul la intamplare.
  • Asa s-a format Bolta Cereasca.
  • Minunea s-a ispravit –
  • au surpins indata locul
  • corpurile ceresti;
  • fiecare, cu dimensiuni voluntare,
  • descrise in cartile lumesti.
  • Gravitatia a devenit
  • acel perpetuum mobile,
  • care a facut
  • ca din neantul timpului,
  • Chaosul si ordinea
  • sa porneasca la fuga
  • inspre infinit.
  • Intr-o secunda deochiata,
  • Dumnezeu a permis omului
  • sa apara-in Univers;
  • ba l-a desemnat
  • responsabil de viata pe Pamant.
  • Din bunatatea Sa, inca a stabilit:
  • nu cere,  caci ti-am dat.
  • Eu sunt Acela care sunt.
  • Neputincios in fata eternitatii,
  • priveste Homo sapiens
  • la Cerul instelat,
  • incercand sa perceapa
  • ceea ce nu poate fi inteles.

(7 mai 2016)

***

Vis pierdut

  • Asculta-mi sufletul,Fotografia postată de Sala de Lectură.
  • dragoste in floare –
  • e ultima oara,
  • cand cuvantul tau doare.
  • Ieri nu gaseam cuvinte
  • sa imi exprim iubirea,
  • azi nu m-aduce mintea
  • cum sa explic mahnirea.
  • Un sacru-atasament
  • s-a transformat in umbra
  • ispitei ce-am cazut,
  • iar divinul sentiment
  • s-a tupilat sub frunza
  • visului pierdut.

(10.04.2017)

***

Ispasirea

  • Un inceput de foc seducatorFotografia postată de Sala de Lectură.
  • se scalda-n lacrima de dor,
  • caci separati de gand hain,
  • noi devenim iarasi straini.
  • Ti-aduci aminte, mai inainte,
  • pana-a scadea din lucruri sfinte,
  • ne-intelegeam dintr-un cuvant.
  • acuma a ramas ploae si vant.
  • Esti aproape, dar te-ai dus,
  • cu sufletul intr-un apus,
  • si n-am cui spune – te iubesc!
  • cuvinte dulci nu-ti mai soptesc!
  • In suflet iar apune Luna,
  • degradand a ei lumina.
  • Tu faci jocul cu pricina,
  • eu imi ispasesc doar vina.

(11.04.2017)

ISTORIA ROMANILOR: Cetățile Moldovei- printre cele mai frumoase ale Europei

cetatea alba (mai mult…)

Scrisoare tarzie

(I)

  • In loc de rugaciune,Fotografia postată de Sala de Lectură.
  • imaginar ii scriu lui Dumnezeu.
  • Intreb de coala vietii mele,
  • ce e vopsita-in gri… si-mi pare rau.
  • Insist cu indarjire:
  • de ce nu-i colorat?
  • Chiar numai alb si negru,
  • atat am meritat?
  • Nu am vreo bucurie
  • cu-aceasta invatatura.
  • Ea-in viata data mie
  • marcheaza-o rana dura.
  • In cromatici, zic cuminte,
  • cosmosul nu-i limitat.
  • Insa partea mea, Preasfinte,
  • oare cui sa i-o fi dat?
  • Incerc pe ultima distanta,
  • pastele sa gasesc.
  • Vad implinita-a mea speranta,
  • culori cand folosesc.

(24.07.2016)

***

(II)

  • Eu astazi scriu scrisoare
  • Fotografia postată de Cristina Adela Calin.din nou lui Dumnezeu,
  • pe coala vietii mele
  • ce-am desenat-o rau.
  • Te-intreb: de ce Tu, Doamne,
  • alb-negru doar mi-ai dat.
  • Te-intreb inca o data –
  • atat am meritat?
  • Stiu, ai avut pasteluri
  • si chiar la infinit,
  • dar poate ti-a fost mila
  • si nu mi-ai daruit.
  • Nu ma mai rog la Tine
  • si fur ce e al meu.
  • Macar o data, Doamne,
  • pune-te-in locul meu.
  • Mi-ai dat cu imprumuturi
  • si viata, si iubire…
  • dar mi-ai luat in graba
  • ce Tie-ti apartine.
  • Eu astazi scriu scrisoare
  • din nou lui Dumnezeu,
  • pe foaia vietii mele
  • ce-am desenat-o rau.

(02.09.2016)

E tarziu

  • E tarziu si nu mi-i bine,Fotografia postată de Sala de Lectură.
  • gandul imi fuge la tine.
  • Eu nici nu am banuit
  • cat de mult te-am îndrăgit.
  • E o dragoste curata,
  • poate e si blestemata.
  • Sa iubesti pe cat se poate,
  • dar de el sa nu ai parte.
  • Fug la intalniri in parc,
  • apoi te astept in pat.
  • Ma si amajesc ca-s tare,
  • dac-ai sti pe cat ma doare.
  • Pretul care il platesc,
  • nu știu cui il datorez.
  • Bunătății, neglijentii?
  • soartei sau indiferentei?
  • Nu stiu ce-asi putea schimba,
  • un blestem e viata mea.
  • Nu stiu ce-asi mai merita,
  • de blestem nu pot scapa.

(16.06.2016)

 

Iubirea dulce este un vis

  • Iubirea dulce este un vis,
  • o floare veșnic căutată.
  • Eu parca-ași fi în Paradis,
  • când sunt iubită și-adorată.
  • Iubirea-i o divinitate,
  • între nimic și infinit;
  • și dacă vine o dată-în viață,
  • te face să fii fericit.
  • Ești fericit de știi iibirea –
  • ai cunoscut ce-a fost mai sfânt.
  • Nici nu poți regreta aiurea,
  • că ai trăit pe acest pământ.

(19.07.2016)

***

Povara vieții

Anii trec, fug prea în grabă,
eu nu pot ca să-i opresc.
Îmi pun, simplu, întrebarea –
cum de-ajung să mă jelesc?

Sper să vina ziua-n care
nu că timpul s-ar opri,
doar că printr-o întâmplare,
fericita-aș deveni.

Bate ploaia peste mine,
mă încearca mult prea des.
Eu îmi duc povara vieții,
n-am puteri să mă opresc.

(21.07.2016)

***

Sus în ceruri

  • Sus în ceruri, printre aștri,
  • soarta ne-a-nscris viitorul.
  • Dar noi am dat cu piciorul
  • în floarea dragostei noastre.
  • Dumnezeu ne-a pedepsit,
  • la chinuri ne-a rânduit
  • of, dorule.
  • Dragostea ne-a risipit,
  • a schimbat ce-a fost ursit
  • dragă, dorule.
  • Acum vreau să rog destinul
  • ca s-o iau de la-nceput.
  • Dar din timpul ce-a trecut,
  • îmi oferă doar pelinul.
  • Dumnezeu ne-a pedepsit,
  • la chinuri ne-a rânduit,
  • of, dorule.
  • Dragostea ne-a risipit,
  • a schimbat ce-a fost ursit.
  • dragă, dorule.

(15.04.2016)

Limba romaneasca

DOINA (necenzurată)

Text corectat de prof. Mihai FLOAREA (21 undrea 2014)
De la Nistru pîn’ la Tisa
Tot Românul plînsu-mi-s-a
Că nu mai poate străbate
De-atîta străinătate.
Din Hotin și pîn’ la Mare
Vin Muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o ațin;
Din Boian la Vatra Dornii
Au umplut omida cornii
Și străinul te tot paște,
De nu te mai poți cunoaște.
Sus la munte, jos la vale
Și-au făcut dușmanii cale;
Din Satmar pînă ’n Săcele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Român săracul,
Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se ’ndeamnă,
Nici îi este toamna toamnă,
Nici e vara vara lui
Și-i străin în țara lui.
Dela Turnu ’n Dorohoiu
Curg dușmanii în puhoiu
Și s-așează pe la noi;
Și cum vin cu drum de fier,
Toate cîntecele pier,
Sboară paserile toate
De neagra străinătate.
Numai umbra spinului
La ușa creștinului.
Își desbracă țara sînul,
Codrul – frate cu Românul –
De secure se tot pleacă
Și isvoarele îi seacă
Sărac în țară săracă!
Cine-au îndrăgit străinii
Mînca-i-ar inima cînii,
Mînca-i-ar casa pustia
Și neamul nemernicia.
Ștefane, Măria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las’ Arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija Sfinților
În sama părinților,
Clopotele să le tragă
Ziua ’ntreagă, noaptea ’ntreagă,
Doar s-a ’ndura Dumnezeu
Ca să-ți mîntui neamul tău!
Tu te ’nalță din mormînt
Să te-aud din corn sunînd
Și Moldova adunînd.
De-i suna din corn o dată,
Ai s-aduni Moldova toată,
De-i suna de două ori
Îți vin codri ’n ajutor,
De-i suna a treia oară
Toți dușmanii or să piară
Din hotară în hotară,
Îndrăgi-i-ar ciorile
Și spînzurătorile!
Cine ne-au dus Jidanii
Nu mai vază zi cu anii
Ci să-i scoată ochii corbii
Să rămîe ’n drum cu orbii.
Cine ne-au adus pe Greci
N’ar mai putrezi în veci.
Cine ne-au adus Muscalii
Prăpădi-l-ar focul jalei
Să-l arză să-l dogorească
Neamul să i-l prăpădească.
Cine ține cu străinii
Mînca-i-ar inima cînii
Mînca-i-ar casa pustia
Și neamul nemernicia.

de Mihai Eminescu, Marele Român al Neamului Străbun

Preluat: http://www.ariminia.ro/ro/comentarii/?pag=2