EternaMoldova

Acasă » Dixi » Predica minciunii

Predica minciunii

Reclame

Fotografia postată de Mihai Dascălu Ot Vanatori.

Moto: „Caut urma și-nceputul / vreau, măicuță, să trec Prutul.”

Anul 1991 după Cristos marchează hotarul, când norii ocolesc atmosfera Chișinăului, făcând loc imploziei unei „țeri” născocite. Trâmbițele Ierihonului pălesc pe lângă fanfaronada dezlănțuită. Jurnaliști, persoane oficiale și mai puțin oficiale se întrec în servilism – ce-i zic „patriotism”!? față de suzeranul, care le-a făcut cadou mancurților o „țeară”.

În cea „țeară” inventată, știrile meteo fac referință doar la punctele cardinale nord-sud. Celelalte? Nu se întrevăd. „Țeara” o fi mare?

De facto, asistăm o predică a minciunii.

Să încercăm evaluarea la tema: care e „țeara” Chișinăului?

În primul rând, și aici subliniem esența: din câte scrie prin cărți și se citește prin stele, Chișinăul niciodată n-a fost țară.
În al doilea. Dacă cineva gândește la Moldova, să ia aminte:
a) în a.1812, Rusia Țaristă a rupt Moldova în două, cotropind jumătate din Principat.
b) în 1859, Moldova a pus temelia statului român modern.
Iată, că sub aspect științifico-istoric, Moldova e parte constituantă  a României.
Rezumăm: Chișinăul nu e Moldova.
Și atunci, ce „țeară” este Chișinăul?
Este el cumva Basarabia?
N-are cum.
Pentru Chișinău, titlul „Basarabia” e pe cât de artificial, pe atât de injust! Răpit fraudulos din trupul Moldovei de către imperiul țarist în a.1812, interfluviul Nistru-Prut a fost denumit Basarabia în scopul deosebirii de Moldova, rămasă subiect al raporturilor internaționale. Cognomul e preluat prin extindere de la moșia basarabilor munteni din nordul Dunării, conturată aproximativ de însemnele: Ismail – Cetatea Albă – litoralul Mării Negre.
Ocupată repetat la 28 iunie 1940 de către fosta Uniune Sovietică, la numai o lună și 5 zile (02 august 1940), așa-zisa Basarabie e ciopârțită de cotropitor. Scopul, bănuim – a dejuca eventuala revenire pe viitor la Patrie. Fragmente din patrimoniul moldovenesc sunt încorporate abuziv Ucrainei. Rămășița e aruncată, bine mersi, Chișinăului dezonorat.
Concluzie:
1. Chișinăul e o rămășiță, dar nu Basarabia.
2. Chișinăul se face complicele Moscovei la dezmembrarea Basarabiei.
Judecățile expuse demonstrează univoc – Chișinăul nu etalează Moldova și nici Basarabia.
Cine dară e slăvitul oraș Chișinău?
Chișinăul întruchipează fructul ideologiei comuniste, obținut prin metoda terorismului internațional.
Proba? Materializată la 12 octombrie 1924 prin export de revoluție, creatura kominternistă din Balta (1924-1928) / Birzula (1928-1929) / Tiraspol (1929-1940) / Chișinău (1940 – prezent) se antrenează ca „protoistorică țeară” pe parcelă de pământ moldovenesc, dezbinată violent de vatră.
Moldovenismul brut al Chișinăul încălcă grosolan legile Universului – poporul moldovean locuiește în Moldova, conturată de Mare și Munți. Apoi, Actul Unirii din 1918 nu e anulat.
Să-ți furi Patria la pas de grea încercare este paranoic. Un simplu raționament arată – cel mai „suveran şi independent, unitar şi indivizibil” stătuleț de pe „globul Moldovei”? constituie o crasă parodie. De jure, un fals grosolan pe glia milenară a mușatinilor.
Independența Republicii Democratice Moldovenești din 24 ianuarie 1918 a servit ca un pas înspre UNIFICAREA Patriei. Stigmatul separatist o declară impertinent drept prima sa „andipindențe”; că are „dOUĂ”, zice el.
Apărute cu duiumul, cnezatele model „Chișinău-inima Maldovei” depășesc angro anarhia Rusiei din a.1917. Și asta la 100 de ani de la UNIRE!?
Veleitățile radicale ale „andipindenței” din 27 august 1991 nu suportă gram de critică. Prăbuşirea Uniunii Sovietice n-a condus la revigorarea deplină a sentimentului de unitate națională. Avântul n-a depășit nivelul disputelor de stradă: Chișinăul n-a revenit acasă; Moldova n-a întregit; narcisismul egocentric îl izolează de lumea civilizată. În aventura sa demoralizantă, legislaturile parlamentului și le numără în continuare, de la bolșevici.
Tâmpenia respublicuței a atins apogeul. Mascându-și nimicnicia, își atribuie insidios denominația Moldova / Basarabia. Pe ce temei? În numele cărui ideal?
Regratabil că și Bucureștii, unul din pilonii căruia tocmai e Moldova! face jocul sclavului, indicându-l aberant sub apelativele-tezaur moldovenești relevate.
Isus Hristos și-ar face cruce. Nu e corect, tovarăși. Adevărat, adevărat vă spun: Țara Chișinăului e Moldova lui Ștefan cel Mare!
Așadar, utilizarea apelativului „țară” cu referință la Chișinăul secesionist atestă o banală mostră antiștiințifică. Moldova divină e una în eternitate.
Concomitent, devine clar – guvernanții, așa-zișii „aleși”, nu doresc unificarea Moldovei. În aceste condiții, refacerea se va produce numai de jos, când poporul / populația a nimeri premiza potrivită.
Oricum, stindardul moldovenilor nu poate fi decât ÎNTREGIREA!

05.05.2018

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: